miercuri, 20 ianuarie 2010

Mormane de câcat. Și mâzgă.

...Măcar s-au dus nervii, deși în mare nu e bine. Câcatul urât mirositor se audă din ce în ce mai cu tupeu, și începe să-și impună parfumul.
....Am făcut curat în cameră c-o nespusă părere de rău. Pare mai rece și neprimitoare acum, dar ăsta-i formalismul. Admina și găozarul popândău (șeful de cămin) încep să ne tragă cu ochiul, și să ia seamă la năzbâtiile noastre. Am scăpat ieri dimineață dintr-o minune alcoolicească de amenzi și mustrăzi verbale și non verbale. Eram prea rupți ca să auzim soneria la 7 dimineață, pluteam nestingheriți în peturile noastre goale, cu pereții mânjiți de vin și graffiti-uri non conformiste și rebele ce ne țineau de urât, veghindu-ne somnul. Căminul trebuie plătit, ca semn de reconciliere și pace între noi și admină.
....Reiau un ritual ce mi se părea dispărut din propria-mi societate. Azi o să fie nevoit după 2 săpt. să merg la magazin să-mi iau țigări scumpe, din alea cu 5 mii rest de la 100. era mereu un ritual trist, care pe de-o parte te făcea să regreți că ești fumător, te făcea să te înverșunezi împotriva sistemului murdaro-capitalist care îți scumpește lunar sursa de fericire existențială. Mereu stai la magazin și admiri îndelung raftul cu țigări sperând absurd să găsești țigări din vechiul stoc, ori mai ieftine de 9 lei, măcar așa simbolic. N-o să-mi placă și-o să regret dar de dragul îmbolnăvirii de cancer, trebuie s-o fac...
....Examenul de Administrație publică nu sună tentant. Nici o emoție, nici o definiție învățată, nici un sictir. Nici nu merită pus pe lista lucrurilor nașpa de azi. E doar o umplutură inutilă care trebui să fie de dragul vitoruli profesional. Pentru prima dată am atitudine cocălărească față de școală și zic hotărât că voi copia. dacă sunt nevoit să-mi iau țigări de a magazin, atunci pot s-o fac și pe asta.
.....Iarna se așterne din nou, ca o lenjerie de spital de bolnavi de hetapită, la fel de pitoresc precum țăranul mulgându-și vaca. Ideea oricum e că de aseară s-a repus pe ninsoare. Nu zic că nu-i simpatic acum, e chiar arhi-superb, însă peste trei zile o să apară crocodili de noroi și negrii pe lacustre cântând blues. M-am săturat să mă fu prin noroaie, prin bălți, să mă împroaște băieții rebeli cu volane străine și accelerație fără fund, să nu pot ieși și eu ca omul dimineața în șlapi până la magazin, după cafea și pâine. Nu vreau să fiu irațional dar aștept primăvara.
....Tipa din cămin pe care-am ochit-o și vrăjit-o cu țigări ieftine are prieten.
....Aștept precum așteaptă calul fân banii ”investiți” în chestia aia top secret și foarte bănoasă. Ăsta dintre toate câcaturile e cel mai câcat, pentru că e vorba de banii mei, de mine, de faptul că sunt jâdan și nu mă pot calma în nici o circumstanță când vine vorba de ei. Din discreție pentru respectivul omul care îmi posedă banii nu voi detalia....

Niciun comentariu: