duminică, 31 ianuarie 2010

Interludiu oarecare.


...Sesiunea până în acest umil prezent, a fost o perioadă de relativă agitație și calm intens pe alocuri. A fost urât doar în acele puține ore dinainea unui examen când mă puneam să învăț, și realizam mereu că e prea târziu. A fost și este mai mult o iritantă nerăbdare de a se termina odată examenele, de a reveni la acea perioadă de început de semestru, adormindă și îmuiată adânc în crâșme. Acum e o perioadă de stres impus cu nesimțire de societate. Tu, aflat bine-mulțumesc la o facultate leneșă, care nu ai de învățat doar câteva foi odată la jumate de an, n-ai avea de ce să te sperii de perioada examinării. De trecut tot treci, și puțin îți pasă cu cât. Însă limpezimea congnitivă îți este mucegăită de multe voci isterice și moace triste, care până la urmă te molipsesc de suferința lor copleșitoare. Toți care intră la un examen spun că n-au învățat, și că nu știu nimic. Când vin subiectele încep să bocească sau să râdă isteric. După câteva minute, culmea, îi vezi că rad foaia aia în așa hal încât termină trei pixuri. Și bineînțeles la urmă într-un cor dramatic exclamă eroic că vor pica cu siguranță acel examen. Ok, tu stai îi asculți, îți vine să-i compătimești, să încerci să le redai zâmbetul collgate pe moacă, chiar dacă nici tu n-ai făcut mare brânză. Tu nici măcar n-ai înțeles întotaliate subiectul, dar ai scris acolo după cum suna mai melodic, și ai ieșit cu o oarecare siguranță, că măcar foaia e plină. Totuși intrând în conversație cu acea turmă de potențiali restanțieri, ajungi repede să pălești, să afli că poezioarele tale pentru care ai transpirat atât, nu prea au absolut nici o treabă cu examenul. Începi să te întristezi și capeți o ciudă instincuală pe cei care o scris bine. Dar mergi să-ți cumperi bere și trece. 
...Dacă ai noroc să ai examene cu pauze de 2,3 zile între ele, atunci vezi cât de gustoasă este viața de fapt. Fiecare ieșire de a un examen, este începutul unei mici vacanțe, un motiv onorabil de a cumpăra mult mult alcool, ori de a muri puțin într-un somn bine meriat și foarte lung. Dar pentru a nu fi exagerat de frumoase și lucioase lucrurile, ești nevoit să te izbești din nou de fețe triste. Nu prea ai cu cine savura prețiosul pet de bere, pentru că vorba aia ”Coae, eu aș bea, dar după aia iara nu apuc să învăț, și plm, uite cât am de citit”. Majoritatea sunt prinși într-o conștientizare formală a situației lor de studenți. Așadar ei se baricadează în bârloage și minimalizează cât mai eficient orice contact exterior. La statusuri sunt toți puși pe busy, iar pentru fiecare telefon primit își pregătesc din timp un discurs dramatic, plin de sânge și amar prin care își expun situația lor foarte ocupată. Toți sunt pe ultima sută de metri, nu apucă să termine învățatul, dar stau eroic până la 6 dimineața, ca apoi la examen să se poată lăuda cu puținele ore dormite. Și doar nimeni nu învață. Își trag la xerox maldăre himalaiene de cursuri, își cumpără multă cafea penru a înfrunta noaptea, cer multe informații, și se întreabă unul pe altul cât mai au, până unde o ajuns, cum se simt - pregătiți ori chelea ulii? Dar nimeni nu învață. Și cei care învață nu spun că învață, că nu-i politicos pentru cei care nu învață. Nu ai voie să spui că tu ai învățat și știi, așa cum morala și etica sesiunii nu te lasă să ieși în oraș în acest timp. Ești văzut din nou cu ochi dubioși dacă le spui altora că tu ieși în oraș ”că uite la astă cât timp are! eu mă chinui să învăț și ăsta se distrează! ăsta nu ia sesiuna. păcat de el e om cu cap.” Și orașul pare ca pe timp de ciumă. Pustiu. Crâșmele goale, cluburile anemice, pe străzi ger și puțini pensionari care-și rup gâtul pe gheața de pe trotuare.
....Ajung la concluzia că mai bine e să vii la un examen fără să pui nici un singur vârf de unghie pe curs. Să bei eventual, să te uiți la filme ieftine, să vorbești discuții cu ai tăi colegi. și să dormi cât poți de mult. Atunci măcar știi că vii la examen odihnit, împăcat, fără nici o emoție teribilistă, eventual doar c-o mică durere de cap, și știi că nu știi nimic, că mai rău decât în situația de față nu poți să fii, și cu cât scrii mai multe cuvinte cu atât crește șansa să ajungi la 5. Evident că sunt puține șanse să-l iei, dar dacă sumbrul eveniment se va întâmpla poți oricând merge la măriri. Și dacă te înnobilează soarta cu acest noroc, te vei bucura sincer, iar ăia mai proști de lângă tine, care deși știu să recite școlărește toată materia, au luat aceeași notă, te vor zeifica cu siguranță.
...Oricum e frumos la facultate...

Un comentariu:

andreea8122 spunea...

Tare asta fratele meu.:) Ai sintetizat perfect esenta sesiunilor din prima. >:D<