Din călduroasele așternuturi m-am trezit din beția somnului la 6:25. Nu credeam că există ora asta. Și nu știu chiar cum de m-am putut scula așa devreme, fără coșmar, fără ceas ori examen matinal. Dar vorba ceea, azi noapte ziceam că uite ce frumos, am timp de voie, pot să(din cauza faptului că mama a început să-mi citească blogul nu spun ce puteam să fac și-am făcut). Dar eu vroiam să fiu mai șmecher decât soarele și mă trezesc înaintea oricărei vietăți umane normale. Pe la vreo 6:35, instinctual, am deschis fișierul cu programa pentru examen, și cred că m-am uitat așa fix la ea vreo 10 minute, desigur, fără să văd nimic. Nu înțelegeam nici de ce ascultam Radiohead. Nu zic, se asorta cu ora, dar în plm, Radiohead? Formația aia are același efect ca uitatul insistent la o ceapă decojită. Am început să le număr pe toate toantele alea îmi ziceau că semăn cu solistul. Eu nu semăn cu nimeni, let me sleep....Pe la vreo 7 fix deja citeam articole din Cațavencu. Avatarul era făcut de câcat. Da, adevărat, filmul e de câcat, dar și critica era. ... Când în sfârșit certându-mă cu somnul, am ieșit pe palier să fumez o țigară, am auzit cu deplină iritație că tocilarul cel omniprezent de la 509 își cocea plăcinte în oficiu, ori nah, exagerez și eu, nu știu ce făcea, dar mă bulversa în suprema mea mahumreală. Și nu se ducea frate, tot freca chiuveta în toate modurile știute de el. Ba da drumu la apă, ba trântea ușa, ori izbea vreo bancă, așa câte puțin și încet, cât să ajungă sunetul și la mine. Și dacă-și făcea cafea ce? Mă cac în cafeaua lui. Tocilarii nu beau cafea.... Indiviul respeciv e un caz foarte aparte. E un lache înalt și uscat, cu fața frumos împodobită de acnei și coșulețe, care cnd vrea să-și întoarcă privirea într-o parte, își întoarce tot corpul, și care este mereu pe palier. Curiozitatea lui de babă fără vizor e deseori iritantă: nu poți ieși la o țigară pe palier, nu poți vorbi la telefon, nu poți vorbi afaceri necurate că te împunge ăla cu privirea din capătul celălalt. Să înțeleg că asta e singura lui distracție, de vreme ce eu personal nu l-am văzut ieșind niciodată din cămin, ori la alt etaj. Într-adevăr nu sunt atotvăzător precum dândul. Multe detalii n-are omul de dat, că nu prea vorbește, mai întreabă el de anotimp câteodată, dar în rest nimic. Să nu mă înțeleagă nimni greșit, n-am nimic cu băiatul, dar na, e ciudat.
....Și e încă prea dimineață. Cafeaua ucigașă a lu Cătă se pare că n-a avut efect optimistic și de entuziasm social. Ziua nu prezintă încă destulă încredere. Ceva dubios din aer îți recomandă să te culci napoi. Până la examen mai ai încă multe ore, și nu foarte mult de învățat. Oricum tu ai învățat ceva până acum, dar aseară ai aflat că nu aia trebuia învățat. Eeee, deja ideea unui examen nu mai mușcă. Sunt student călit, conștient, conștiincios. Totuși e destul de liniște în rest. Nu prea înțeleg eu ce-ar trebui să fac, nu știu dacă e bine să mă reîntorc la somn. Profunda conștiință mă îndeamnă la acțiune întru propășire. Dacă mă culc acum, nu știu când o să mai apuc să învăț. Poate nici n-o să ajung. Oricum deja nu mai înțeleg de ce trebuie să scriu eu prostioare, când oicum mama o să citească blogul și apoi o să mă sune moralizator. Trebe să cenzurez prea mult ca să-mi ascund acțiunile perfide de zi cu zi, de-aici, din Cluj. Și n-are rost să cenzurez. Somn. Mă duc la somn...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu