un dinar

...Putrezeam aseară foarte secsi la o masă în rynox încojurat de mult amici şi spunători de glume şi poveşti cu multe zâne şi printre altele am auzit povestea serviciilor turstice mai mult decât atrăgătoare din Tunisia. Trecând peste partea că în 360 euro îţi intră şi biletul de avion şi cazarea la 3 stele şi tot ce poţi adăposti în stomac pentru două săptămâni, am rămas fascinat când am auzit că tunisienii hamali care slujesc pe la hoteluri sunt foarte fericiţi dacă primesc bacşiş un dinar(echivalentul la 2,5 lei). Am rămas puţin îngândurat. Adică oamenii ăia sunt chiar aşa săraci încât cu o moneda mai mare şi mai strălucitoare pot face festin? Ori doar ştiu să preţuiască fiecare ban pe care îl primesc fie el mare sau mic. Mi-e greu să cred că sărăcia îi obligă pe tunisieni să fie slugi atât de lingătoare în fund. Deşi nu au bogăţii de subsol ori dezvoltare industrială, din agricultură(citrice, măsline) şi din turism teoretic şi-au creat un nivel de trai care pe hârtie e cât de cât mulţumitor, deşi e mai mic cu puţin decât al nostru. Aşadar ajung la concluzia că n-o fac din disperare materială ci din bunul simţ de a-şi face meseria cum trebuie. Presupun că dacă i-ai da unui bellboy tunisian 10 dinari ori mai mult nu i-ar accepta.
...Făcând comparaţie cu ceea ce se întâmplă pe plaiurile mioritice nu găseşti prea multe asemănări. În primul rând românii mai ales când vine vorba de bani sunt ca ţiganii. Sunt lacomi de bani, de a avea tot mai mulţi şi de-a putea merge la Kaufland să-şi umple până la refuz căruciorul. În hotelurile şi restaurantele noastre echivalentul dinarului în lei nu înseamnă nimic, chelnerii fiind cât de cât mulţumiţi doar când bacşişul lăsat valorează măcar cît nota. E trist că pentru 2,5 lei bacşiş aici nu-ţi mulţumeşte nimeni ci-ţi pregăteşte pe la spate o eventuală moarte şi-un lighean plin de flegme.
...Bun simţ sau un bloc cu 100 de etaje în Suceava e totuna...

Introspecţie în locala societate...

...O analiză sociologică a Sucevei de o oarecare importanţă sau măcar calitate implică un studiu serios şi intens şi o specializare în domeniu. Prin urmare îmi permit să analizez acele aspecte ale societăţii sucevene care nu se regăsesc de-obicei în limbajul de lemn şi rigiditatea statisticii.
...În primul rând sucevenii sunt români, români care nu diferă prea mult de fraţii lor din sud în ciuda particularităţilor istorice. Ideea de Bucovina/bucovineni a rămas totuşi un instinct social. Sucevenii au o tentă de orgoliu etnic ce îi hotărăşte să afirme că ei nu sunt moldoveni ci bucovineni, sunt superiori, sunt urmaşii răzeşilor lui Ştefan şi moştenitorii civilizaţiei austriece. Însă această particularitate socială este de cele mai multe ori nefondată. Astfel analizând populaţia municipiului Suceava îţi dai seama că oamenii nu diferă nu nimic de cei din Iaşi ori Bacău, nici cu accentul şi nici cu mentalitatea. Austriecii au lăsat prea puţine influenţe care ar putea să ne diferenţieze. Asta din cauză că în Bucovina habsburgică românii nu au prea avut acces la viaţa urbană - Suceava fiind populată aproape exclusiv de germani, evrei, ucraineni ori polonezi iar contactul dintre şăranii români şi aceste naţii a rămas aproape mereu limitat la schimburi economice. Cei care au studiat la Cernăuţi întrând în contact cu normele şi valorile occidentale au fost puţini iar cei care s-au folosit de cunoştinţele lor în folosul bucovinenilor au fost şi mai puţini. Astfel revenind la ideea de bază, sucevenii sunt români cu aceleaşi deprinderi orientale ale moldovenilor.
...Continuând analiza observăm altă chestie interesantă. Municipiul Suceava este lipsit de populaţie urbană. Marea parte a locuitorilor din cartierele de blocuri sunt ţărani angajaţi ca muncitori începând cu anii 60. Aceşti oameni au în mare parte o educaţie culturală precară(evident prin limbajul cu vocabular sărac şi incorect gramatical), o mentalitate colectivă, conservatoare şi nu au preluat deprinderi morale şi etice de orăşeni-cetăţeni prea mult. Mulţi continuă să crească găini în apartament sau să prăşească ceapa din faţa blocului. Aşadar puţinii ingineri, doctori ori profesori se pierd foarte uşor pe uliţele cu trotuare şi asfalt ale marelui sat.
...În ciuda faptului că nu sunt orăşeni, sucevenii nu sunt proşti. Au acel intelect de baştină tipic românilor. Cele câteva licee bune din oraş valorifică destule creiere capabile să se afirme în domeniul ştiinţific. Tinerii suceveni ce nu sunt cuprinşi de-o melancolie prea timpurie scriu literatură (ex.cenaclul Turnătorii), joacă teatru (trupa The knockers), cântă (trupa Toy Machines), pictează (Ioana Huţuleac, Sorin Baciu). Însă deprimarea apare când toate micile valori care ar putea educa acest oraş pleacă cuprinse de fobia de a rămâne în oraş după liceu. Aşadar se ajunge tot la instinctul românesc de a pleca "în afară", nu neapărat în altă ţară, chiar şi în oraşul de vis-a-vis numai să fie afară.
...Şi toţi pleacă pentru că ştiu sau doar cred că în suceava nu se pot realiza. Ce-i drept Universitatea Suceava rămâne numai cu clădirile (e pe locul 42 în top 50 universităţi din ţară) fiind incapabilă să atragă şi să pregătească tineri valoroşi.Majoritatea studenţilor de la USV nu sunt suceveni şi puţini rămân în oraş pentru a lucra în domeniul în care au fost pregătiţi. Acest lucru este cu atât mai trist cu cât oraşul duce lipsă de avocaţi, medici ori arhitecţi, să nu mai vorbesc de profesori universitari. În concluzie Suceava este lipsită de profesii şi profesionalişti.

Chirie...

Chirie moca în Iaşi? Cineva cu penthhouse cu muşcate la geam?muşcate la geam?...Ori fără muşcate la geam...
...da ideea e că trebuie chirie moca în Iaşi. Trebuie şi părinţi care să accepte ideea de chirie în Iaşi dar ei să nu ştie că-i moca...la urma urmei măcar să fie muşcate la geam...

Să înlocuim istoria cu şuruburile...

...Băi poate nu vi se pare nou, dar eu de-abia acum o săptămână am aflat o veste care m-o revoltat puţintel, aşa oleacă, poate oleacă mai mult, aş putea spune chiar foarte oleacă...şi anume:
...Mult prea clar văzătoarea ochelaristă doamnă ministru al învăţământului a emis un ordin pe 2 martie 2009 prin care se prevedea eliminarea istoriei din aria curriculară a claselor a 12-a din cadrul liceelor tehnologice. Originalitatea şi profunzimea acestei idei propusă de doamna ministru te lasă prost, te face să te gândeşti că mintea ta e prea limitată şi nu poate înţelege totul şi îţi induce un sentiment de enorm respect faţă de autorităţile statului şi în special faţă de doamna ministru. Sunt sigur că fiecare fată de 5 ani are portretul ei lângă pat şi în fiecare seara îl pupă ca pe-o icoană zicând: "Vreau să fiu la fel de deşteaptă ca tine când voi fi mare!"
...Lăsând glumiţele şi fazele la o parte trebuie oleacă să ne gândim la impactul şi efectul social ce-l va genera această decizie idioată. În primul rând presupun că-i una dintre inteligentele măsuri anti-criză luate de guvern până acum, măsură care însă nu e influenţată de o recesiune economică ci de una de mentalitate şi culturală. Şi totuşi hai să ne gândim la partea practică a acestei idei: elevii cei silitori şi supra-dotaţi care au ales liceele de construcţii, de electrotehnică sau textile vor scăpa de un obiect care nu-i ajută în viitorul lor de muncitori ai patriei. Se vor axa mai mult pe găurit şuruburi şi împletit perdele, iar producţia industrială a ţării va creşte cu 50% depăşind planul cincinal.
...La urma urmei nu-i judec pe cei care au ales profile tehnologice, care poate au simţ practic şi chiar se pricep în domeniile respective însă mă scârbesc când văd cât de insistent e călcacă în picioare această biată stiinţă. Citez din Evenimentul zilei dintr-un interviu luat pe acest subiect: „Chiar vă rugăm frumos să scoateţi istoria şi diriginţia şi să o luaţi pe profesoară totodată"....„Nu ne-a plăcut niciodată istoria, am dat geografia la Capacitate. Trebuie să se mai scoată din ore, sunt prea multe!”
...Băi cucuvelele (cele intervievate erau fete) lu' tata, voi sunteţi chiar atât de proaste?....mă abţin totuşi...E trist că întâi te revolţi, apoi te deprimi, apoi ţi-e milă de ele şi la urmă te resemnezi cu ideea.
...A diminua până la zero studierea istoriei şi a geografiei în şcoli înseamnă diminuarea importanţei timpului şi a spaţiului în viaţa unui om. Poţi fi tu maistru strungar ori faianţar şef dar tot trebuie să ştii ce-o fost înaintea lu' bunică-tu, să poţi căuta pe hartă Răscrăcănaţii de mijloc de unde-o fi fimei'ta, de ce lucrezi într-un oraş numit Vaslui şi nu Pălinkosgrad, că Ştefan cel Mare nu-i numai bulevardul stadionului Dinamo etc. Şi scuză-mă, astea nu-s numai informaţii de cultură generală pe care trebuie să le ştii când stai pe budă şi completezi integrame, sunt informaţii care îţi formează ţie conştiinţa umană şi te diferenţiază de-un castravete.
...E supărătoare tendinţa asta de a încuraja învăţământul practic într-un mod negândit. Ministerul învăţământului trebuie să încurajeze crearea de oameni nu de angajaţi şi întreprinzători.
...Nu ştiu...tind să cred că ministerul educaţiei seamănă tot mai mult cu cel al agriculturii...dai fân la vacă, ea creşte mare şi apoi mulgi şi o tai.

Ps. Doamna ministru vrea să sporească numărul de ore de muzică în şcolile pentru copii cu disabilităţi de auz...interesant...

După şcoală mereu urmează crâşma...

...n-am stat de mult în prezenţa unor oameni optimişti. E o eternă frustrare socială în habitatul zilnic din care fac parte. Nici nu mai pot spune că sunt scârbit pentru că m-am obişnuit şi adaptat, dar totuşi încep să-mi creez un ideal în a cunoaşte un om într-adevăr demn de luat în seamă. Acasă, şeful de trib îşi regretă părinţii morţi, frustrare pe care n-o pot condamna dar nici susţine, îşi regretă situaţia materială şi profesională, şi o regretă pe mama care după spusele lui i-a apărut "atunci în autobuz şi ia rânjit ademenitor ca un drac". Prin urmare un om frustrat tipic care prin sfaturi moralizatoare vrea să-şi ferească copii de aceleaşi greşeli. Dracul apărut în autobuz, la rândul ei regretă că s-a căsătorit prea tânără dintr-o iubire copilărească, că nu a terminat o facultate decât la 40 de ani şi deasemenea suferă din cauza lui tata şi a prostiilor mele. Soră-mea, singura care a ieşit la timp din atmosfera jalnică a apartamentului şi care e o fată încrezătoare, stăpână pe sine şi pe viaţa ei şi care ar putea deveni un exemplu de urmat e din păcate prea departe de mine şi nu mă poate influenţa. Frate-miu e frustrat că n-are mai mulţi transformeri dar să trecem peste.
...şcoala şi implicit colegii mei, de clasă, de coridor, de generaţie ori de ţigară constituie alt mediu prielnic de propagare a frustrării, delăsării şi eşecului. Cei de-a 12a sunt traumatizaţi într-un mod patologic şi inconştient de apropierea bacului. Şi asta nu neapărat din cauza faptului că nu ar fi pregătiţi, că l-ar pica, ori că-i va influenţa pe viitor ci doar simplul fapt că "vine bacu'!" îi deprimă, îi stresează, îi face mai irascibili, mai tăcuţi şi mai îngrijoraţi. La urma urmei sunt şi eu cu ei şi le împărtăşesc starea dar personal îmi păstrez calmul. Enumeraţia de frustrări adolescentine e lungă şi demult devenită şablon: părinţi neînţelegători, prieten/ă care înşeală, părăseşte, nu iubeşte, viitor nesigur la facultă, bani puţini, reproşuri din partea prietenilor, relaţie dubioasă cu şcoala...etc.etc.etc.blabla
...aşa şi cum după şcoală urmează mereu crâşma voi continua drama existenţială acolo. Ce vezi acolo de-i aşa de tipic? Bineînţeles că orice crâşmă(nu iau ca exemplu Rynoxul că mă-nchide CNA-ul) e populată de oameni trişti. Iar oamenii trişti din crâşme au o parte din sentimentele lui taică-miu, şi anume: regrete profesionale, sociale şi sentimentale care la urma urmei sunt aceleaşi frustrări adolescentine, amplificate de înmulţirea ridurilor de pe frunte. Având o aprigă tangenţă pentru bere şi rachiu aceşti oameni devin pentru ochiul plin de admiraţie al liceanului de cafea o fotografie mişcătoare a unui ultim stadiu de slăbiciune umană. Deşi majoritatea timpului nu-i bagi în seamă pe alcoolici, fiind obişnuit cu prezenţa lor, ajungi să observi că ei sunt anturajul tău social, că nimeni nu te înjonjoară în afară de ei şi că nici grupul de prieteni în care stai nu e mai demn. Şi privind astfel lucrurile nu înţeleg de ce stau aproape zilnic pe-acolo, în miros bolnav de aer beat, printre feţe zbârcite, obosite, supărate, distruse, ratate, deprimante...etc.etc.etc.blabla.
...normal că pentru a scăpa de sictirul, neînţelegerea şi plictiseala atot înconjurătoare îţi iei gagică şi-o plimbi pe centru, dar constaţi că e aceeaşi poveste şi cu fimeia şi ţi se face frică crezând că-i un blestem. Vorbesc bineînţeles de cazul meu, cazul meu cuprinzând câteva tipe, ce-au apărut CA COsânzenele şi au plecat în postura de copchile slabe şi zăpăcite mâncătoare de preţioasă energie psihică. Băi adică nu poţi tu matale să-ţi vezi de treaba ta, să iubeşti dacă ai de iubit, să cerţi dacă ai de certat, şi să pleci omeneşte dacă ai de despărţit. Nu, aşa nu....de fapt e că "nu ne merităm unul pe altul", că "mi-e frică spun te iubesc pentru că apoi o să suferim amândoi", că "nu place că totul e aşa frumos, mă sperie, nu mai bine păstrăm farmecul şi ne vedem mai rar?". Şi dacă astea sunt replici tipice de tipă care vrea să părăsească, mă deprim şi mai mult. Cu alte cuvinte n-am întâlnit o fată care să mă însenineze, să mă bucure, să mă calmeze. Prin urmare ce faci, te întorci în crâşmă şi joci şah anticipânu-ţi pensia şi faci chetă de bere anticipându-ţi dependenţa.
....................Stau câteodată şi-mi aduc aminte....
...Băi frate cu soţia, chiar aşa de jalnică îi toată lumea asta?! Ori m-o pus dracu' să am parte fără să vreau numai oameni din ăştia? Poate eu, susceptibilul, aparent altruistrul şi mereu sensibil exagerez luând în considerare pe nedrept doar părţile proaste ale oamenilor...Da măi, pretenţios mai sunt!
...Şi ajung şi eu la rândul meu să mă dau de gol ca om frustrat, care nu-i mulţumit de mediul în care s-a obişnuit să stea, de oameni, de femei, care nu vede modele pozitive, care-i revoltat şi care...va ajunge printr-o probabilitate să fie ceea ce se teme...ori va trebui pur şi simplu să bage mai puţin de seamă şi să-şi vadă de treabă.

'te drecu'! Cap ou pas cap?

Evrika...o trebuit să treacă două ore de filozofeală, lăbăreală sentimentală, auto analiză psihologică reciprocă paralel veridică, destăinuiri, repătări, repetiţii, enumeraţii, şi alte figuri de stil foarte frumoase ca să-mi dau seama că pe bune eşti proastă. Dormi la drecu'.