joi, 21 februarie 2008

ora 17 fără ceva, 21 feb, 2008

...Răsfoiam caietul de istorie pentru a revedea şi planifica lecţiile necesare pentru olimpiada de sâmbătă, şi pe antetul foii am văzut scris de trei ori "Je t'aime!" iar mai jos "Je t'aime aussi!" Mi-am recunoscut după câteva clipe de admiraţie vinovăţia pentru acele 3 expresii scrise în antet iar dedesupt scrisul ei. Am zâmbit, am admirat cuvintele aducându-mi aminte de perioada în care au fost scrise.
...Însă imediat am întors pagina înapoi trezindu-mă revoltat de ceea ce văd. Bineînţeles că am savurat câteva secunde ironia sorţii mele de ratat. Apoi, schimbându-mi moaca într-una serioasă şi mândră, mi-am zis: "N-am nevoie de Je t'aime-uri acum! Am lucruri mai importante de făcut!" Poate că m-am minţit zicând asta sau poate am fost chiar sincer, oricum emoţia reîntâlnirii cu trecutul s-a dus, iar eu îmi voi continua treaba...

sâmbătă, 9 februarie 2008

Fragment de prostituţie sentimentală

9 februarie 2008, sâmbătă dimineaţa, 00:32
....E ciudat că nu regret încă. Ştiu c-o să vină şi-l aştept cu braţele deschise. Mă simt neom fără el, şi dacă stau să îmi aduc aminte, neom am fost de când m-am despărţit de Ea. Îi zic Ea pentru că a fost prima şi alta în afară de ea nu este încă…
....Aşa arată, aşa simte şi aşa trăieşte un om care din păcate şi-a văzut una dintre dorinţele obsesive îndeplinită. Am vrut să fiu cu ea, s-o sărut, s-o ţin de mână, să mă pierd în sălbăticie şi să dorm în acelaşi pat cu ea. Sexul nu l-am vrut şi poate de aceea nu s-a întâmplat. Nu pot înţelege, nici imagina un asemenea lucru cu Ea.
....Şi totuşi, s-a întâmplat şi s-a terminat sec. La aproape o lună de când ne-am despărţit încă nu pot realiza ca s-a sfârşit. Punctul a fost prea punct, totul s-a desfăşurat prea previzibil.
....Ea a vrut să fie cu mine poate, nu ştiu, nu pot decât bănui, dar eu am vrut. Nu mi-am imaginat niciodată cum am arăta noi doi după 1 an, doi sau 10 de stat împreună. O relaţie lungă sau o căsnicie cu ea mi-au părut şi încă par imposibile. Am fost simpatic până acum, a fost un moment de două luni care începea deja să-şi piardă farmecul, şi s-a destrămat. Eu l-am destrămat...poate pentru că ţineam prea mult la moment şi nu vroiam ca el să se piardă în monotoneitate...
....Vreau să reînceapă jocul? Nu cred. Nu ştiu! Nu pot zice un da sau un nu categoric! Ce-i drept începe să-mi fie dor de Ea. Mi-e dor să vorbim, să ne contrazicem şi să ne jignim în felurile noastre speciale de a jigni, ea cu sarcasmul, eu cu ironia...
....Încă nu-mi pasă cum se simte Ea! Dacă mai simte, dacă îi e dor, dacă mai vrea sau nu ceva de la mine.
....Singurătatea acestei luni, de pe 12 ianuarie şi până acum a fost plină de isterii, psihoze, resemnări şi plictiseli, însă nu am dat vina pe ea pentru aceste stări...
....Statul în faţa calculatorului 4 ore încontinuu m-a afectat psihic. Gândurile mi le simt împrăştiate, ţigara nu mai are efect calmant şi încredere n-am nici în ceai sau în romanul simpluţ al lui Sebastian Barry.
....Nebun n-am devenit, nici bolnav, însă am slăbit, am slăbit atât de mult încât am pierdut o lună întreagă nefăcând nimic.
....Lipsa ei de lângă mine m-a făcut să simt în fiecare zi nevoia unei femei cu care să stau, s-o privesc şi să-i vorbesc. Am băut multe cafele doar în compania unor fete, pe care în majoritate le cunoşteam de mult. În fiecare zi am stat la masă cu altcineva, fără să-mi propun asta. În general conversaţia se repeta de la o zi la alta. Am vorbit aceleaşi chestii cu fiecare în parte şi în mare am trezit sau retrezit simpatia în cele care nu mă cunoşteam sau care mă uitaseră. Sincer, nu mi-o păsat şi încă nu-mi pasă ce reputaţie mi-am creat în ochii fiecăreia, însă eu personal am rămas plictisit după fiecare întâlnire de acest gen. Nu m-o surprins niciuna, nu am aflat lucruri noi şi nimic nu m-o fascinat la ele. Adolescente simple, plictisite toate, drogate de rutina cu care s-au obişnuit: rutină în viaţa socială, şi-n aia sentimentală sau familială. Şi stau să mă întreb acum, chiar nimeni nu dă un semn de schimbare, de trezire? Sau asta n-o să se întâmple şi n-o să văd niciodată la nimeni.
....Eu nu sunt mai breaz ca ele, sau ca restul de acest tip. Şi eu mă simt copleşit de rutina pe care mi-am creat-o fără să vreau. Mă simt bântuit de 2 ani de aceeaşi femeie şi oscilez între ea şi cealaltă S la fel cum oscilez între Rynox şi Blue...
....Gândurile mi se dilată din ce în ce mai mult şi un lapsus mare de tot îmi acoperă toată memoria deja împăienjenită…
....Dar să mă reîntorc la subiectul Ea, dacă tot cu ea am început.
....Am mărturisit deseori ca nu vreau să vorbesc cu Ea pentru că nu am ce să-i spun. Nu aş avea puterea, curajul sau cheful de a deschide un subiect de discuţie. Ea poate-l va deschide, poruncindu-mi să-mi cer scuze pentru acea scenă care, posibil s-o bântuie încă. Poate cine ştie în felul ăsta ea n-a terminat cu mine, vrea să-mi cer scuze şi apoi se va împăca şi ea cu trecutul.
....Eu bineînţeles că n-am s-o fac. Nu din teribilism ci pentru că dacă aş face-o ar însemna să-mi cer scuze că am ţinut la ea, că am iubit-o şi că n-am vrut s-o las aşa pur şi simplu.
....A fost o dovadă de disperare din partea mea şi ea avea dreptate să mă dea dracului, însă nu în felul ăsta, nu hoţeşte, cu jumătate de gură şi de înţeles. Concluzia e că eu am avut voinţa să fac ceva: am ţinut-o strâns de mână, am bruscat-o, am urlat la ea, chestii radicale care trebuiau făcute într-un fel sau altul.
....E 01.15 noaptea iar eu mănânc castraveţi cu roşii. Oboseala persistă, însă starea de somnolenţă n-a apărut încă. Îmi voi face si un ceai până la urmă.
....Legumele mâncate îmi aduc aminte de vară. Mi-e dor de ea. Mi-e dor de-o noapte caldă când te poţi plimba pe-afară, te poţi întinde pe iarba pişată a vreunui solar, sau în cel mai bun caz te poţi duce pe deal fără să te înglozi. asta dacă ai noroc să nu se ia toţi câinii după tine.
....Cu cealaltă S am vorbit în mod obsedant, dar de-obicei pe mess şi mi-o dăunat. Cred c-am s-o las în pace şi până luni, la şcoală. I-am dat prea multe sfaturi, chiar prea multe. Şi chiar nu mai am ce vorbi cu ea pe mess...

miercuri, 6 februarie 2008

Poveste tristă

Barabulele rânjeau la soare aşteptând cu extrem de multă nerăbdare să fie strânse de pe ogorul cu pământ argilos. Erau de-abia scoase cu plugu', deci încă ude, şi nu se putea spune acuma, înainte de căngiuire că nu's mari. Se mai vedeau ici colo şi câteva tăiate, dar alea nu contau, porci erau destui ca să le mănânce. Era spre amiază şi soarele de septembrie bătea totuşi puternic. Căldură mare, nori puţini, vânt uşor de câmp.
...Să zicem ca trecură vreo 2 ore de când barabulele fură scoase şi pământul se uscă de tot. În concluzie trebuia început procesul de "strâns barabule"...
*
Într-o casă bătrânească, ne aflăm în dormitorul unor bătrâni. Aspectul nu ne atrage cu nimic: mobilă ieftină veche şi verde primită drept zestre de către babă acum extrem de mulţi ani, la nunta ei cu moşu'. În dulapul cel mai mare deasupra sertarului unde posibil că moşu' îşi ţine chiloţii murdari, se vede o vitrină. Pe geamul vitrinei se disting amprentele unor degete murdare, iar înăuntru se zăreşte o vază confecţionată dintr-o sticlă de plastic la 2 litri tăiată la jumătate în care sunt aşezaţi foarte simetric trei trandafiri frumoşi de plastic. Lângă vază tronează fotografia înrămată a unui cuplu de nuntă: o femeie cu faţa suptă şi ascunsă aproape de tot sub vălul cam larg ce semăna mai mult cu o faţă de masă aşezată, posibil cu forţa, lângă un om cu pielea arsă de soare, cu mustaţă groasă şi cojoc de jder. Mirii din poză exprimau sentimente diferite: mireasa părea speriată şi indecisă iar mirele beat şi mândru...
Pe soba cu plită sunt oale. Înflorate, verzi, roş', oale pentru dat la porci, ceaun pentru mămăligă, blide spălate, nespălate, majoritatea nespălate, care împreună cu o gaşcă flămândă de muşte contribuie la pitorescul încăperii. Deasupra sobei, un calendar vechi, prăfuit al unui an trecut demult, şi o mâţă adormindă ascunsă în colţ, care posibil să se fi plictisit de uitat atâta în calendar şi adormise.
În rest, camera era dotată cu multe dintre obiectele ce întruchipează civilizaţia: ceas cu baterie 777, televizor DIAMANT cu 12 canale din care 2 reale, o mătură destul de groasă dar fără făraş, ţoale, ziare, covoare de cârpă etc.
....În final, în fundul încăperii, acolo unde foarte rar pătrundea lumina, se afla un pat. Pe pat, o babă întinsă şi aproape ţeapănă şi lângă ea un moş care-i şoşotea ceva la ureche...
- Tu Fruzâno tu! Ce-mi faci tu acuma tu! Vrei să te duci? Să te duci acuma când avem de strâns barabule? Când rage vaca în grajd şi când se strâmbă mâţa că n-are mâncare în blid?
Văicăreala îi este întreruptă de efectul dăunător a celor câteva sute de mii de St. George-uri fumate în viaţa lui de ţăran banal, care se concretizează într-o tuse măgărească cu precipitaţii. Câţiva stropi de salivă cad melancolic pe faţa babei şi îi umezesc pleoapele pe jumătate închise. Se vede foarte clar cum o picătură scăpată din gura moşului se pierde apoi prin canioanele adânci şi parcă fără fund de pe fruntea babei.
Plămânii moşului liniştindu-se, acesta continuă:
- O să rămân singurel Fruzâno! O plecat toţi, unu’ după altul şi acum pleci şi tu! Lică acela micu’ s-o dus săracul la spanioli, şi-o murit printre căpşuni. Băiatul era econom, vroia să-şi facă casă cu lindap şi termoflane şi s-o zgârcit la mâncare şi alte luxuri, o fi mâncat căpşuni nespălate şi-o murit.
Face o pauză şi suspină, dar în final îşi învinge sensibilitatea:
- Şi restul l-o urmat! S-o dus şi Ionică prin străinătăţuri, cică-mi zice „Tată, mă duc şi eu la lucru în afară că aici n-am bani de pâine!” şi cred că n-o fi avut nici acolo bani de pâine de s-o apucat de furat. L-o prins poliţia că fura de la copii biciclete şi le vindea la fier vechi şi acum‚’nezău ştie prin ce beci i-o fi putrezit ciolanele…Cât o trăit, am avut noroc de Dănuţ, măcar el o rămas în sat şi ne-o mai ajutat să dăm mâncare la găini, la plivit, la făcut o mămăligă, aşa ca flăcăii de seama lui. Da’ o avut ghinion săracu’ băiat că l-o pedepsit Dumnezău c-o femeie spurcătă şi grasă care i-o făcut zile negre şi maţe fripte şi l-o deochiat şi porcăit, până când s-o prăpădit băiatul mâncat de rachiu şi de ură…
- Şi-acuma şi tu mă laşi, tu Fruzâno! Mă laşi şi mori când nici bani de-o lumânare n-am, da’păi de popă şi găluşte. Dacă ştiam, tu femeie ce-o să-mi faci azi nu mergeam aseară-n crâşmă, şi aveam bani de lumânare, dar de unde să ştiu!
Amintindu-şi de fapta săvârşită cu o seară înainte devine şi mai posomorât şi probabil îi vine gândul să bea. Se întoarce cu faţa spre uşă, cu spatele la babă şi-şi acoperă faţa cu palmele aşa cum fac fetiţele alea foarte emotive după ce-l citesc pe Eminescu. Lăsând trecutul deoparte, moşul îşi continuă discursul cu invocarea viitorului:
- Cine-o să mai facă ciubărul la vacă? Să scoată balega de la vite, să puie de mămăligă, să dea lapte la mâţă şi să meargă la biserică? O-i pute’ eu singur să fac toate astea? Şi mai ales acum când ne-aşteaptă barabulele pe ogor! Ne-aşteaptă barabulele Fănico! Doamne de ce n-am puterea ta ca să-i poruncesc păcătoasei să se ridice şi să umble?
Auzindu-se pomenită într-o replică de-a moşului, mâţa se trezeşte şi durând-o sub coadă că baba moare şi fără să-l aştepte pe Mântuitorul ca să-i dea de mâncare, se suie tiptil pe masă, dă la o parte cu laba o farfurie ciobită, îmbucă o bucată de slănină şi dispare rapid din peisaj pe după uşa între-deschisă.
În tot acest timp baba nu fugise de tot pe lumea cealaltă ci, conştientă asculta monologul înţelept al moşului. Buzele încă i se mişcă încet. Probabil că baba încă mai mestecă bucata de mămăligă de la prânz între gingii. După ce moşul s-a oprit din cuvântare, baba, strângând din gingii, şi cu o ultimă fărâmă de voinţă şi curaj deschide gura şi rosteşte:
- Ai închis la găini, măi Gheorghe?
Dar moşul nu apucă să-şi zică răspunsul negativ, că baba îşi scapă amândouă picioarele în groapă şi îmbrăţişează paradisul. Poate din şocul provocat de eveniment, moşul începe iar să tuşească, de data asta împroşcând-o mai mult pe babă, apoi împăcându-se cu soarta îşi apleacă capul în semn de reculegere. Imediat, de afară izbucnesc în cor vaca şi calul, cei trei purceluşi, oaia solitară din ţarc şi cele douăsprezece găini bocind-o pe babă un timp îndelungat. Profitând de momentul tulburător mâţa se întoarce şi mai fură o bucată de slănină, însă e prinsă de moş, care automat scoate un cheţ prelung, se ridică furios de lângă babă, merge la slănină, ia o bucată şi începe s-o mestece. Apoi se duce la cuier, îşi pune cojocul, îşi scoate portofelul din buzunar şi începe să-şi numere sutele, apoi şi-l bagă înapoi şi iese morocănind:
- Na-ţi-o bună! Este de scos barabule şi ea moare! Ptiu drace!

marți, 5 februarie 2008

Luv stori 2

- Aveţi muştar?
- Salamul e ieftin şi bun. Cât să-ţi dau?
- E ecologic?
- Da bă, e de vacă, e bun!
- Deci cât ziceaţi că-i muştarul?
- E scump, mai bine iei salam!
- Daţi-mi cu aromă de usturoi vă rog!
...Vânzătorul îi împachetă salamul şi puse în pungă şi-o monedă chinezească pentru noroc. El nu avea cu ce plăti, avea doar bani de muştar, din ăia galbeni, aşa că-şi vându ceasul de la bunica din aur cu beculeţe.
...Se grăbi să ajungă la Ea. Se împlineau mai multe luni de când se îndrăgostiseră şi sărbătoreau. Ea făcuse clătite şi mici, şi-l trimise pe El după muştar.
- Unde-i muştarul bă?
El voi să se scuze:
- Nu era din cel ecologic. Am luat salam. Sunt gata micii?
- Sunt încă congelaţi! Dacă n-ai adus muştar cum vrei sa fie gata.
Până la urmă Ea se înfurie şi îşi chemă fetele care aduseră bulion fără conservanţi şi muştar. La petrecere fu invitat şi biciclistul orb, care îşi mai pierduse o mână de curând.
...Micii fură mâncaţi de toţi cu mare poftă, muştarul se termină repede, bulionul era expirat şi fu aruncat. Orbul fu păcălit şi primi salam în loc de mici. Toţi râseră. Apoi Lui i se făcu milă şi îl lăsă pe biciclist să lingă cutia de muştar.
...După ce terminară toţi de mâncat, fetele plecară pe bicicleta orbului ca să facă impresii prin cartier, orbul se duse să-şi cumpere altă bicicletă iar El şi Ea se iubeau pe o bordură.

Luv stori

...Dă bă o ţigară! vine Ea la El cu impresii de cartier cu blocuri turn şi-l împinge. El cade rostogolindu-se dar uită să spună au! Ea îl crede mort şi încearcă să fugă dar imediat el se trezeşte din lunga meditaţie asupra încălzirii globale şi spune AU! Se înroşeşte de la încălzirea globală şi încearcă să se ridice în coate, dar un cârcel îl aruncă din nou la pământ şi-l face să dea cu capul de-o piatră pusă acolo intenţionat şi să leşine. Ea se sperie, îl crede mort din nou şi se repede să-i ia buletinul ca nimeni să nu-l poată identifica, dar nu găseşte decât o gumă orbit, două monezi romane de aur pe care le aruncă că erau scoase din uz şi o ţigară pe jumătate fumată. Nu găseşte buletinul dar în schimb vede o legitimaţie oficială verde de ecologist pe care o ia drept bilet de autobuz pe linia 4 şi o bagă în buzunar.
...Deodată el se trezeşte şi aura de steluţe europene îi apare învârtindu-se în jurul capului. Îşi ridică puţin capul şi-o vede cum îi fumează jumătatea lui de ţigară şi rămâne îngrozit când observă în spatele ei un biciclist orb, pe jumătate beat şi daltonist care galopa cu viteza 26-a spre Ea. Izbitura nu prezintă nici un fel de interes pentru noi, Ea căzând din plin pe El iar biciclistul rămânând surd de la impactul c-o urechelniţă care traversa pe contrasens strada. Ea rămâne culcată pe El apoi revenindu-şi din shock se ridică în genunchi şi-i reproşează:
- Ce te-mpingi bă! Te ia mama dracu'!
...El încă în stare de convalescenţă crezând ca e întrebat de capitala Filipinei îi zice repede populaţia, suprafaţa şi coordonatele geografice. Imediat se trezeşte şi îi vede nasul şi sprâncenele şi se îndrăgosteşte instantaneu de ele. Ea reacţionează furioasă:
- Ce te uiţi bă!? Ai grijă că-mi chem fetele!
Dar fetele erau pe messenger sau făceau clătite şi nu au putut veni iar El şi cu Ea s-au îndrăgostit reciproc.
...El se lăsă pentru Ea de ecologie şi se apucă de culturism, iar Ea se îngrăşă.