marți, 15 decembrie 2009

Zacuscă cu zăpadă

...Un copil de indian cu pielea ca de la jeg, lingea o pată de zacuscă de pe zăpada virginic căzută. Un student zăpăcit şi nemâncat îl privea cu rasism de la geamul cristalin al căminului. Îi era ciudă. El îşi terminase zacusca. Linsese şi borcanul, apoi din economie clătise borcanul şi bău apa cu ultimele bucăţele de zarzavat rămase pe margini. Fiind un student optimist, el le mărturisi colegilor că mâncase supă. De fapt el băuse zacuscă, şi imaginea rămase oricum neclară, colegii lui neînţelegând această acţiune, şi nici conceptul de supă.
...Dar copilul indian era acum sătul. Acum parcă pantalonii nu-i mai cădeau, ceva misterios de bun umpluse spaţiul. Imediat după ce se şterse grijuliu cu-n şerveţel proaspăt luat de la uscat, copilul indian porni conştiincios înspre portarul căminului care îl aştepta după colţ în tot acest timp. Copilul scoase mulţi bani din gaura de la geacă, îi intinse portarului şi schiţă un mulţumesc cuminte.
-Eşti moldovean? îl întreabă portarul nedumerit şi gânditor.
Copilul rămâne blocat într-o dilemă de ordin etnic. Se vedea clar că-i indian, dar nu ştia dacă adevărul va fi bine primit. Însă moldovean suna mult mai rău deci nu ştia ce să răspundă.
-Nu! Sunt ţigan evreu, răspunse copilul indian după un moment iritant de pauză.
-A! Bine. Scuză-mă, m-o zăpăcit accentul. Sper că n-ai luat-o ca pe-o jignire. Portarul de fapt în tinereţe dorise să fie diplomat. Terminase academia, îşi luase doctoratul, făcuse şi sondaje de opinie, fusese şi gay, şi evreu, lucrase şi-n Spania la căpşuni, dar se hotărâse să rămână în mod surprinzător în sânul studenţilor. Din acest motiv poate, deşi nimeni nu garanta, portarul luă o atitudine corporala şi verbală prietenească în faţa copilului indian.
-Domnule portar o să mă trimiteţi după ţigări dacă vă întreb de ce vă purtaţi aşa frumos cu oamenii? E o întrebare ciudată, dar toţi portarii pe care îi cunosc îmi cer cel puţin dublu pentru a linge mâncarea aruncată de studenţi în spatele căminelor. Bunătatea dumneavoastră mă înfioară.
-Lucky Strike roşu! Şi vezi ai grijă. Cumperi pachetul şi scoţi filtrele din fiecare ţigară cu dinţii, şi le scuipi pe rând cu silă. Apoi testezi o ţigară, o fumezi cu răbdare şi între timp te gândeşti la fosta mea prietenă, apoi arunci mucul spre nord şi te uiţi atent cum cade. În felul ăsta îţi poţi da seama dacă nu vreau alt tip de ţigări. Ţigara fumată o să mi-o plăteşti subtil după aceea, fără să văd, şi fără să dau de bănuit, apoi sigilezi pachetul cu flegma unui câine maro. Trebuie să te lupţi bineînţeles cu câinele, şi în cel mai sigur caz te va muşca. Muşcătura te va slăbi treptat, dar până ajungi înapoi la mine, n-o să mori. Înţeles?
-Da domnule, dar...
-Ştiu! Urăsc moldovenii, fosta mea prietenă, aia la care tre să te gândeşti când fumezi ţigara ca să testezi gustul, avea un văr de-al doilea moldovean. Nu l-am cunoscut pe om, dar după cum sună toată povestea, am dreptul să urăsc moldovenii.
...În nările intens folosite de pe faţa portarului, întră un miros de ceai de fructe pădure, fumat. Sprânceana cea mai stufoasă se ridică, nasul în totalitatea lui piramidală începu să se foiască...
-Fructe de pădure...hmm....grav! Grav şi tipic în acelaşi timp...
...
Copilul indian muri eroic după îndeplinirea sistematică a misiunii. Toţi actorii mari ce jucară până la acel moment roluri de doctori, încercară să-l resusciteze, dar în zadar. Lacrimile curgeau în gramaj mare, reci, triste, existenţa însăşi suferea, simţindu-se violată de moartea copilului indian. Portarul era palid, se simţea gol pe dinăuntru și o sudoare molcomă de toamnă începu să-i picure de pe frunte și de la subsuori. Sub torentele puternice sprâncenele i se încruntară brusc. Copilul indian îl trădase, nu ținuse cont de indicații. Nu se gândise la fosta lui prietenă, nici nu aruncă mucul cu furia necesară momentului. Nu trebuia să-i ia Lucky Strike. Se simtea ca și cum ar fi fost otrăvit, blestemat, deocheat.
Trase aer cu praf adânc în stomac, apoi în piept, apoi scoase din gaura pantalonului un ou pe jumătate clocit și-l mâncă cu tot cu coajă. Din cealaltă gaură scoase un borcan de sana pe care îl bău cu poftă apoi repetă de trei ori respirația alternativă de mai nainte. Era un ritual de purificare învățat de la un copil chinez, și el mușcat de câinele maro acum ceva timp.
...Deja mirosul de fructe de pădure devenise prea iritant și portarul trebui să-și întrerupă tratamentul.