miercuri, 4 martie 2009

Copilarie...

....Azi sunt adolescent. Dar eu nu merg pe valuri în picioare, ci merg într-un microbuz ticsit cu oameni ce emană mirosuri exotice. Sunt adolescent cu gânduri proaste ce nuţs demne să-şi ia încă numele de gânduri. Culori, oboseală apăsată de cafea, cafea bună şi cafea proastă. Pe toate le-am trăit şi le trăiesc c-o speranţă fricoasă într-o ceaţă deasă dar dulce. Nu am mai iubit până acum pentru că trebuia să învăţ întâi ce gust are berea şi ce bancuri sunt mondene. Dar acum iubesc şi merg în microbuz să găsesc alte fiinţe care nu sunt ca mine. Voi vedea fiinţe sigure, fiinţe nesigure şi fricoase, fiinţe frumoase ce deţin pisici portocalii dar şi pe cele urâte ce urăsc şi care mă voi scuipa. Şi toate le voi vedea deodată şi pentru un timp limitat. Apoi voi vedea o singur fiinţă sau o imagine dorită, amplificată cu bere, cumpărată cu timp şi cu resturi de la cumpărături. va rămâne un rest care se va cheltui treptat.

...Şi sunt adollescent pentru că râd cu poftă atunci când mă deprim. Şi cu cât râd mai cu poftă şi mai sincer mă deprim mai mult. Şi mă îndrăgostesc de tine, fără tine. Şi faptul că nu eşti şi că ai putea fi şi nu ai zâmbi ci ai scuipa în sine sau pe mine, mă gripează dându-mi tremurări pe care de-obicei le am de la bere.

....Deja devin adolescent ce iubeşte, ce vorbeşte mereu fără să cunoască şi cunoaşte pentru a putea tăcea.

ps. Îi mulţumesc doamnei Boteanu pentru inspiraţia obţinută la ora ei. 12.30-13-20