Recuperăm, dezintoxicare...

E-o zi frumoasă și blândă precum o mioriță scărmănată. O mioriță scărmănată care o fumat verde și acum e blană!
...M-am trezit într-un sfârșit aflat la marginea târziului, din tot mai patologica stare de beție și melancolie scârboasă. Două nopți de nesomn și jurământul biblic că n-o să mai beau, m-au pus un pic pe picioare, și m-au trimis amândouă la școală, de mânuță. Acolo am observat că ceilalți rumeni în obraji studenți nu erau nici pe departe atât de silitori cum îi credeam eu, cu pesimismele mele. Mai erau mulți din ăștia ca mine, treziți la a șaptea chemare, care veneau să-i facă puțin masaj realității. Și realitatea era puțin mai frumoasă decât ți-o imaginai,dar tot nu demnă de luat în seamă. La școală o fost frumos și culmea, am avut răbdare să rămân fără să-mi tremur picioarele, 4 ore. Până atunci eram un copchil din ăla neastâmpărat, care după ce se pune pe scaun, începe să-și bălăngăne picioarele, să se joace într-un mod aleatoriu cretin, cu-n pix, apoi se uită la ceas, și începe să se uite o dată pe minut la ceas, se uită pe geam și vede că ceilalți copii se joacă, mâzgâlește haotic pe foaia de curs, apoi, când profesorul dă primele intenții că seminarul s-ar termina, răbufnește și în maxim 10 secunde se află afară. acum chiar am fost atent...măi! Așadar, mi-am predat temele la Norbert, m-am înscris la practică, mi-am spălat rufele și am băut ceai...
...Analizându-mi noua stare de entuziasm existențial, stau și mă fumez curios și zâmbitor, gândindu-mă până la ce oră o să țină. Și aici mă refer la așa zisa abstinență alcoolicească, la strângerea tot mai aprigă a ciorapului și lărgirea cantității de ceai băută, chestii, la urma urmei noi pentru mine. Cu alte cuvinte aștept băieții să se adune din străinătățurile împrăștiate unde au purces, ca să bem.

...Mâine e 1 mai și în cel mai probabil caz o să mă uit la documentare care-i ajută mult pe copii retardați să treacă clasa 2a, de genul BBC ori History, chestii absolut lame dar care-ți umplu timpul cât de cât. Nu sunt obișnuit cu ritualurile sociale de 1 mai. Toată lumea se screme să plece undeva, să plece chiar la bunica la țară doar să poată spună ulterior că n-o stat acasă. Nu zic, și eu aș fi vrut să fiu cu poporul hipiot în Vamă, să-mi beau my insides outside dar mi-e foarte indiferent. Oricum n-am bani de excursii...

...Băieții din Toy Machines, au cântat aseară în Suburbia, pentru a emoționa inimile ascultătorilor în așa fel încât să câștige. Aceasta o fost finala concursului Battle of rocksin, iar cine câștigă va obține un EP gratis, la o firma decentă de înregistrări. Din informațiile de ultimă oră de care le am, trupa a ajuns la departajarea finală, și așteaptă rezultatele. Eu cel puțin îmi țin toate patru membrele încrucișate pentru băieți, că sunt simpatici, beau bine și cântă frumos.
...Happy 1 mai...

Scriu dezordonat.

Inutil și plictisitor spus, că am uitat. Am uitat aproape tot și resturile nespălate de memorie apar doar la venirea insomniei. E un blank ce demult, în epoci puțin mai teribiliste avea statutul de dorință. Nu-mi vine să cred că acum ceva ani puteam să-mi doresc blank-ul. Mă amuz acum amintindu-mi și fumez mirat că-mi amintesc. Island blues e aluzivă, și doare cu cât e mai aluzivă. Dar cu toate cafelele fumate, era într-adevăr un timp de adolescență timpurie, în care chiar îl credeam pe Eminescu din Odă. Nu înțelegeam ideea de îmbătrânire, de delăsare, oboseală...de alcool. Eram poet(vorba vine), prozator, pictor, arhitect, om politic, urbanist, istoric, și mă jucam cuminte cu toate visele de mai sus, aruncate grămadă în sufragerie. Acum mă dor șelele gândindu-mă că din toate, nici măcar sociolog nu sunt. Nu mă vait, nici nu bocesc, că n-am mai mers la o înmormântare de mult timp. E scena cea mai tristă, demnă de multe șervețele. Că Popa a uitat să se plângă. Eram bun la asta odată. eram bun la multe.
...O fată înflăcărată de amoruri învechite ar spune că e astenia de primăvară. O fi, deși eu de-obicei eram destul de cu vlagă primăvara și nu-s obișnuit cu noua modă. Momentan îmi diluez cafeaua cu apă nobilă de chiuvetă. Mă diluez cu totul. Dar eu care n-am putut niciodată să fiu poet, nu am ce comenta frumos în domeniu. M-aș gândi că totuși mâine am școală și că viitorul prea-luminat de sociolog mă așteaptă. Însă eu, prin raționamentul meu am renunțat a mai gândi inutil. Și încă renunț.
Renunț să mai scriu în aceeași măsură cu cât devin mai prost și mai neinspirat. Rahatul ăsta de blog mă lasă frustrat, motiv pentru care, entuziasmul devine tot mai mititel, calitarea postărilor tot mai searbădă. M-am săturat să scriu un nimic despre nimicuri mai mici, să mă cac în metafore iritante despre o viață de student mizeră și banală, unde totul se reduce la a bea, și ulterior a borî nemulțumiri penibile de om ratat. Și renunț a mă revolta când ajung la concluzia că despre altceva chiar nu pot scrie, că ăsta mi-e vastul univers și asta mi-e inteligența.
...Și revin la blank, și sprijin tastatura precum sprijineau bețivii sec. XIX foaia și pana ruptă de la curul găinii...și continui s-o sprijin...și cam atât. Eu sprijin.

Printre altele...

- Asta e datoria fiecărui cetățean care are puterea de a se intitula cetățean al acestei țări. Orice cetățean are nu că datoria, are obligația de a muri pentru patrie, pentru oricare patrie, fie chiar și România, fie și una mai de câcat, dacă aia e patrie, merită să te sacrifici. Voi nu vă dați seama, dar vă dați seama că țara asta v-o hrănit pe voi, v-o învățat să citiți și să scrieți, și să agățați tipe, sau orice lucru, orice lucru pe care-l știti voi în prezent, se datorează patriei mamă. Și hai să n-o dăm chiar în comunisme din astea elaborate, hai să nu ne luăm de patrie, dar uite ca exemplul UBB-ul! Noi ca studenți, eminenți sau doar din ăia, pozărs, trebuie să avem un mare respect pentru universitatea la care suntem. Că vă dați seama, vă dați seama că toate condițiile pe care le avem acum, nu știu, tot ce învățam, șansa de a profesa într-un domeniu pe viitor, totul se datorează UBB-ului. Eu cel puțin, am toată stima și tot devotamentul pentru UBB. Și da, eu aș muri pentru patrie, aș muri oriunde și în orice condiții...doar pentru patrie, penru nimeni altcineva...
- Coae! Fumează și pasează.

Și-am scris băi! În limbaj din ăla de gem oltenesc de prune de drăgălani(la Drăgășani sper să fie prune aslfel nu-mi iese). Deci am scris băi. am postat, am scrijelit cu limba-n tastatură tot morcovul de moldov-bucovin-oltenesc(mai nou) ce-l aveam în mine în ultima vreme. Și ce mama voastra de ne-501 vreți de la viața mea mea fastouasă de Rome total war vreți? scriu da!...
...am uitat că pot scruma pe jos, și l-am sculat pe Neacșu să-mi dea scrumieră. vai ce meltean sunt. Să scol omul din vinul și cafeaua lui, asta nu se poate sorbi bine în societatea multivicioasă a României.mai bine zis multibețivănoasă. am zis!
...pe jos mlaștină de 2 metri măsurați cu mațul. Că nah! culmea! Am venit la Kolosvar cu frica că mă maghiarizez la dracu, și am ajuns oltean de Drăgășani. So...fuseși la băut, să-ți moară mama de foame! Haules! Citez haules again!...am uitat ce-am vrut să zic...
...Deci...

...Am fost acasă, am și scris un blog din ăla drăgăstos plin de parabole romanticos-sucevencice, dar plm, n-o mers, m-am complicat prea mult în versuri cu rimă eminesc-bacovianestică. Par-aș fi un adolescemnt satanist cu gânduri năstrușnice, ce plm! Eu m-am maturizat, sunt un om nou, cu gândire pragmatică și cu agățare de sex opus...adică ăl femei-pizdăricesc. pă bune, frate adică cum plm, în plm de plm. dar cum plm?
...deci ziceam că-n cameră e un metru de jeg. e și sticle frate, adică fratele meu e...e sticle din alea fără cantitate...dar ce măsa-nfiptă-n bețe... am fost acasă, am savurat un net din ăla burghez cu 6mb pă secundă, și am asistat cu multe bocituri la Festivalul Hinternațional dă teatru și prosteală pă scenă hân limba engleză, alias Majic festu, și m-am simțit mai bătrân ca Noe la 943 de ani, după 175 dă ani de la faza cu Arca. deci o puțit în mare parte. generația tânără așa cum spunem moralicește noi bătrâni o Sucked ass rău de tot. tăt tineretul e prost băi! E tont! apăi ce plm!Dc am vrut eu Clujul...că măi, rostind moralist și etichecesc că vorba vine...am băut și-am fumat...și-am jucat Rom! Rom totăl wăr! di m-am căcat pă mine frate...dar stai... săzi molcom de moldovean ostracizat...că cântă cucu-n Bucovina...
...băeții olteni din ăia băețași dă vâlcea din ăia...iar am uitat ce-am vrut să zic...o trecut cântă cucu...acum mi-o cerut unu să-i fac rost dă verde, și eu ca omul nah, eu sunt în vedere cu nenumărați mahări ai etnobotanicelor acute... și îmi permit să am anumitb statut(joking, im a almost fucking loser)...
...și oricum am uitat care era subiectul anterior. Oricum, o să revin cu postări mai comerciale...