Şi totul începea să miroase a boală. Singura explicaţie rămânea boala. Era una cu tentă serioasă şi pe de-altă parte cuminte, şi la urma urmei simplă. E una să spui că te simţi puţin deprimat din cauza unor mici eşecuri şi neîmpliniri, şi e alta să spui că eşti bolnav. Închizi gura lumii şi te mulţumeşti şi pe tine...Însă totul începea să miroase a boală pentru că de data asta lipseau vechile raţiuni, vechile explicaţii, frământări, planuri de viitor, revolte şi entuziasme. Totul ajunsese într-o ciudată linişte, o nepăsare clară...
...Încă persista neputinţa de a povesti, de a prezenta ori a descrie un fapt, de a închega o propoziţie cu un predicat, dar în primul rând subiectul persista să absenteze.
....
Iaşiul e cuminte ca un sanatoriu. Aglomeraţie caldă, bătrâni târâtori de geamantane grele, oameni cu ochi curioşi, atenţi şi dubioşi. Aseară, după cele 9 ore jumate de apăsat canapele cfr-iste am ajuns în sfârşit în capitala uitată a Moldovei. Pe tren am văzut mulţi munţi, am numărat 12 tunele, 21 de staţii, şi-am privit soarele cum urcă şi coboară. Am fumat cu naşu, om care aducea a ţigan, însă cu un limbaj de învăţătoare bună, şi aspect îngrijit. Omul poate în conştiinţa lui puţin naivă ne-o avertizat că amenda pentru fumatul în tren e de 7,5 mil şi că sunt foarte mulţi tineri rebeli care fumează ţigări preparate în tren. Noi am promis că vom sta departe de ei iar el a zâmbit părinteşte. Când am ajuns în gară la Burdujeni m-am simţit foarte ciudat, creierul meu fiind obişnuit să coboare. Aşadar ajuns în Iaşi, m-o impresionat rugina tramvaielor şi viteza lor agale. Clădirile erau la fel amărâte ca şi-n iarnă, iar un ţigănel m-o întâmpinat cuviincios:
- Nenea, dă-mi un ban!
- Scuză-mă dar n-am!
- eee, cum n-ai? Cum n-ai bă?
şi dacă ţigănelul cu pricina nu avea 4 ani, cred că-mi luam bătaie. Am ajuns în burghezul nou cartier Green park şi soră-mea m-o băgat în duş pentru derapizare...
...Hope will be for the a best! Or at least a random best...
nu fă ce face popa, nici ce spune, nici ce scrie popa, nu fă nimic ce are legătură cu popa.
joi, 13 mai 2010
vineri, 30 aprilie 2010
Recuperăm, dezintoxicare...
E-o zi frumoasă și blândă precum o mioriță scărmănată. O mioriță scărmănată care o fumat verde și acum e blană!
...M-am trezit într-un sfârșit aflat la marginea târziului, din tot mai patologica stare de beție și melancolie scârboasă. Două nopți de nesomn și jurământul biblic că n-o să mai beau, m-au pus un pic pe picioare, și m-au trimis amândouă la școală, de mânuță. Acolo am observat că ceilalți rumeni în obraji studenți nu erau nici pe departe atât de silitori cum îi credeam eu, cu pesimismele mele. Mai erau mulți din ăștia ca mine, treziți la a șaptea chemare, care veneau să-i facă puțin masaj realității. Și realitatea era puțin mai frumoasă decât ți-o imaginai,dar tot nu demnă de luat în seamă. La școală o fost frumos și culmea, am avut răbdare să rămân fără să-mi tremur picioarele, 4 ore. Până atunci eram un copchil din ăla neastâmpărat, care după ce se pune pe scaun, începe să-și bălăngăne picioarele, să se joace într-un mod aleatoriu cretin, cu-n pix, apoi se uită la ceas, și începe să se uite o dată pe minut la ceas, se uită pe geam și vede că ceilalți copii se joacă, mâzgâlește haotic pe foaia de curs, apoi, când profesorul dă primele intenții că seminarul s-ar termina, răbufnește și în maxim 10 secunde se află afară. acum chiar am fost atent...măi! Așadar, mi-am predat temele la Norbert, m-am înscris la practică, mi-am spălat rufele și am băut ceai...
...Analizându-mi noua stare de entuziasm existențial, stau și mă fumez curios și zâmbitor, gândindu-mă până la ce oră o să țină. Și aici mă refer la așa zisa abstinență alcoolicească, la strângerea tot mai aprigă a ciorapului și lărgirea cantității de ceai băută, chestii, la urma urmei noi pentru mine. Cu alte cuvinte aștept băieții să se adune din străinătățurile împrăștiate unde au purces, ca să bem.
...Mâine e 1 mai și în cel mai probabil caz o să mă uit la documentare care-i ajută mult pe copii retardați să treacă clasa 2a, de genul BBC ori History, chestii absolut lame dar care-ți umplu timpul cât de cât. Nu sunt obișnuit cu ritualurile sociale de 1 mai. Toată lumea se screme să plece undeva, să plece chiar la bunica la țară doar să poată spună ulterior că n-o stat acasă. Nu zic, și eu aș fi vrut să fiu cu poporul hipiot în Vamă, să-mi beau my insides outside dar mi-e foarte indiferent. Oricum n-am bani de excursii...
...Băieții din Toy Machines, au cântat aseară în Suburbia, pentru a emoționa inimile ascultătorilor în așa fel încât să câștige. Aceasta o fost finala concursului Battle of rocksin, iar cine câștigă va obține un EP gratis, la o firma decentă de înregistrări. Din informațiile de ultimă oră de care le am, trupa a ajuns la departajarea finală, și așteaptă rezultatele. Eu cel puțin îmi țin toate patru membrele încrucișate pentru băieți, că sunt simpatici, beau bine și cântă frumos.
...Happy 1 mai...
...M-am trezit într-un sfârșit aflat la marginea târziului, din tot mai patologica stare de beție și melancolie scârboasă. Două nopți de nesomn și jurământul biblic că n-o să mai beau, m-au pus un pic pe picioare, și m-au trimis amândouă la școală, de mânuță. Acolo am observat că ceilalți rumeni în obraji studenți nu erau nici pe departe atât de silitori cum îi credeam eu, cu pesimismele mele. Mai erau mulți din ăștia ca mine, treziți la a șaptea chemare, care veneau să-i facă puțin masaj realității. Și realitatea era puțin mai frumoasă decât ți-o imaginai,dar tot nu demnă de luat în seamă. La școală o fost frumos și culmea, am avut răbdare să rămân fără să-mi tremur picioarele, 4 ore. Până atunci eram un copchil din ăla neastâmpărat, care după ce se pune pe scaun, începe să-și bălăngăne picioarele, să se joace într-un mod aleatoriu cretin, cu-n pix, apoi se uită la ceas, și începe să se uite o dată pe minut la ceas, se uită pe geam și vede că ceilalți copii se joacă, mâzgâlește haotic pe foaia de curs, apoi, când profesorul dă primele intenții că seminarul s-ar termina, răbufnește și în maxim 10 secunde se află afară. acum chiar am fost atent...măi! Așadar, mi-am predat temele la Norbert, m-am înscris la practică, mi-am spălat rufele și am băut ceai...
...Analizându-mi noua stare de entuziasm existențial, stau și mă fumez curios și zâmbitor, gândindu-mă până la ce oră o să țină. Și aici mă refer la așa zisa abstinență alcoolicească, la strângerea tot mai aprigă a ciorapului și lărgirea cantității de ceai băută, chestii, la urma urmei noi pentru mine. Cu alte cuvinte aștept băieții să se adune din străinătățurile împrăștiate unde au purces, ca să bem.
...Mâine e 1 mai și în cel mai probabil caz o să mă uit la documentare care-i ajută mult pe copii retardați să treacă clasa 2a, de genul BBC ori History, chestii absolut lame dar care-ți umplu timpul cât de cât. Nu sunt obișnuit cu ritualurile sociale de 1 mai. Toată lumea se screme să plece undeva, să plece chiar la bunica la țară doar să poată spună ulterior că n-o stat acasă. Nu zic, și eu aș fi vrut să fiu cu poporul hipiot în Vamă, să-mi beau my insides outside dar mi-e foarte indiferent. Oricum n-am bani de excursii...
...Băieții din Toy Machines, au cântat aseară în Suburbia, pentru a emoționa inimile ascultătorilor în așa fel încât să câștige. Aceasta o fost finala concursului Battle of rocksin, iar cine câștigă va obține un EP gratis, la o firma decentă de înregistrări. Din informațiile de ultimă oră de care le am, trupa a ajuns la departajarea finală, și așteaptă rezultatele. Eu cel puțin îmi țin toate patru membrele încrucișate pentru băieți, că sunt simpatici, beau bine și cântă frumos.
...Happy 1 mai...
luni, 19 aprilie 2010
Scriu dezordonat.
Inutil și plictisitor spus, că am uitat. Am uitat aproape tot și resturile nespălate de memorie apar doar la venirea insomniei. E un blank ce demult, în epoci puțin mai teribiliste avea statutul de dorință. Nu-mi vine să cred că acum ceva ani puteam să-mi doresc blank-ul. Mă amuz acum amintindu-mi și fumez mirat că-mi amintesc. Island blues e aluzivă, și doare cu cât e mai aluzivă. Dar cu toate cafelele fumate, era într-adevăr un timp de adolescență timpurie, în care chiar îl credeam pe Eminescu din Odă. Nu înțelegeam ideea de îmbătrânire, de delăsare, oboseală...de alcool. Eram poet(vorba vine), prozator, pictor, arhitect, om politic, urbanist, istoric, și mă jucam cuminte cu toate visele de mai sus, aruncate grămadă în sufragerie. Acum mă dor șelele gândindu-mă că din toate, nici măcar sociolog nu sunt. Nu mă vait, nici nu bocesc, că n-am mai mers la o înmormântare de mult timp. E scena cea mai tristă, demnă de multe șervețele. Că Popa a uitat să se plângă. Eram bun la asta odată. eram bun la multe.
...O fată înflăcărată de amoruri învechite ar spune că e astenia de primăvară. O fi, deși eu de-obicei eram destul de cu vlagă primăvara și nu-s obișnuit cu noua modă. Momentan îmi diluez cafeaua cu apă nobilă de chiuvetă. Mă diluez cu totul. Dar eu care n-am putut niciodată să fiu poet, nu am ce comenta frumos în domeniu. M-aș gândi că totuși mâine am școală și că viitorul prea-luminat de sociolog mă așteaptă. Însă eu, prin raționamentul meu am renunțat a mai gândi inutil. Și încă renunț.
Renunț să mai scriu în aceeași măsură cu cât devin mai prost și mai neinspirat. Rahatul ăsta de blog mă lasă frustrat, motiv pentru care, entuziasmul devine tot mai mititel, calitarea postărilor tot mai searbădă. M-am săturat să scriu un nimic despre nimicuri mai mici, să mă cac în metafore iritante despre o viață de student mizeră și banală, unde totul se reduce la a bea, și ulterior a borî nemulțumiri penibile de om ratat. Și renunț a mă revolta când ajung la concluzia că despre altceva chiar nu pot scrie, că ăsta mi-e vastul univers și asta mi-e inteligența.
...Și revin la blank, și sprijin tastatura precum sprijineau bețivii sec. XIX foaia și pana ruptă de la curul găinii...și continui s-o sprijin...și cam atât. Eu sprijin.
...O fată înflăcărată de amoruri învechite ar spune că e astenia de primăvară. O fi, deși eu de-obicei eram destul de cu vlagă primăvara și nu-s obișnuit cu noua modă. Momentan îmi diluez cafeaua cu apă nobilă de chiuvetă. Mă diluez cu totul. Dar eu care n-am putut niciodată să fiu poet, nu am ce comenta frumos în domeniu. M-aș gândi că totuși mâine am școală și că viitorul prea-luminat de sociolog mă așteaptă. Însă eu, prin raționamentul meu am renunțat a mai gândi inutil. Și încă renunț.
Renunț să mai scriu în aceeași măsură cu cât devin mai prost și mai neinspirat. Rahatul ăsta de blog mă lasă frustrat, motiv pentru care, entuziasmul devine tot mai mititel, calitarea postărilor tot mai searbădă. M-am săturat să scriu un nimic despre nimicuri mai mici, să mă cac în metafore iritante despre o viață de student mizeră și banală, unde totul se reduce la a bea, și ulterior a borî nemulțumiri penibile de om ratat. Și renunț a mă revolta când ajung la concluzia că despre altceva chiar nu pot scrie, că ăsta mi-e vastul univers și asta mi-e inteligența.
...Și revin la blank, și sprijin tastatura precum sprijineau bețivii sec. XIX foaia și pana ruptă de la curul găinii...și continui s-o sprijin...și cam atât. Eu sprijin.
Printre altele...
- Asta e datoria fiecărui cetățean care are puterea de a se intitula cetățean al acestei țări. Orice cetățean are nu că datoria, are obligația de a muri pentru patrie, pentru oricare patrie, fie chiar și România, fie și una mai de câcat, dacă aia e patrie, merită să te sacrifici. Voi nu vă dați seama, dar vă dați seama că țara asta v-o hrănit pe voi, v-o învățat să citiți și să scrieți, și să agățați tipe, sau orice lucru, orice lucru pe care-l știti voi în prezent, se datorează patriei mamă. Și hai să n-o dăm chiar în comunisme din astea elaborate, hai să nu ne luăm de patrie, dar uite ca exemplul UBB-ul! Noi ca studenți, eminenți sau doar din ăia, pozărs, trebuie să avem un mare respect pentru universitatea la care suntem. Că vă dați seama, vă dați seama că toate condițiile pe care le avem acum, nu știu, tot ce învățam, șansa de a profesa într-un domeniu pe viitor, totul se datorează UBB-ului. Eu cel puțin, am toată stima și tot devotamentul pentru UBB. Și da, eu aș muri pentru patrie, aș muri oriunde și în orice condiții...doar pentru patrie, penru nimeni altcineva...
- Coae! Fumează și pasează.
- Coae! Fumează și pasează.
sâmbătă, 17 aprilie 2010
Și-am scris băi! În limbaj din ăla de gem oltenesc de prune de drăgălani(la Drăgășani sper să fie prune aslfel nu-mi iese). Deci am scris băi. am postat, am scrijelit cu limba-n tastatură tot morcovul de moldov-bucovin-oltenesc(mai nou) ce-l aveam în mine în ultima vreme. Și ce mama voastra de ne-501 vreți de la viața mea mea fastouasă de Rome total war vreți? scriu da!...
...am uitat că pot scruma pe jos, și l-am sculat pe Neacșu să-mi dea scrumieră. vai ce meltean sunt. Să scol omul din vinul și cafeaua lui, asta nu se poate sorbi bine în societatea multivicioasă a României.mai bine zis multibețivănoasă. am zis!
...pe jos mlaștină de 2 metri măsurați cu mațul. Că nah! culmea! Am venit la Kolosvar cu frica că mă maghiarizez la dracu, și am ajuns oltean de Drăgășani. So...fuseși la băut, să-ți moară mama de foame! Haules! Citez haules again!...am uitat ce-am vrut să zic...
...Deci...
...Am fost acasă, am și scris un blog din ăla drăgăstos plin de parabole romanticos-sucevencice, dar plm, n-o mers, m-am complicat prea mult în versuri cu rimă eminesc-bacovianestică. Par-aș fi un adolescemnt satanist cu gânduri năstrușnice, ce plm! Eu m-am maturizat, sunt un om nou, cu gândire pragmatică și cu agățare de sex opus...adică ăl femei-pizdăricesc. pă bune, frate adică cum plm, în plm de plm. dar cum plm?
...deci ziceam că-n cameră e un metru de jeg. e și sticle frate, adică fratele meu e...e sticle din alea fără cantitate...dar ce măsa-nfiptă-n bețe... am fost acasă, am savurat un net din ăla burghez cu 6mb pă secundă, și am asistat cu multe bocituri la Festivalul Hinternațional dă teatru și prosteală pă scenă hân limba engleză, alias Majic festu, și m-am simțit mai bătrân ca Noe la 943 de ani, după 175 dă ani de la faza cu Arca. deci o puțit în mare parte. generația tânără așa cum spunem moralicește noi bătrâni o Sucked ass rău de tot. tăt tineretul e prost băi! E tont! apăi ce plm!Dc am vrut eu Clujul...că măi, rostind moralist și etichecesc că vorba vine...am băut și-am fumat...și-am jucat Rom! Rom totăl wăr! di m-am căcat pă mine frate...dar stai... săzi molcom de moldovean ostracizat...că cântă cucu-n Bucovina...
...băeții olteni din ăia băețași dă vâlcea din ăia...iar am uitat ce-am vrut să zic...o trecut cântă cucu...acum mi-o cerut unu să-i fac rost dă verde, și eu ca omul nah, eu sunt în vedere cu nenumărați mahări ai etnobotanicelor acute... și îmi permit să am anumitb statut(joking, im a almost fucking loser)...
...și oricum am uitat care era subiectul anterior. Oricum, o să revin cu postări mai comerciale...
...am uitat că pot scruma pe jos, și l-am sculat pe Neacșu să-mi dea scrumieră. vai ce meltean sunt. Să scol omul din vinul și cafeaua lui, asta nu se poate sorbi bine în societatea multivicioasă a României.mai bine zis multibețivănoasă. am zis!
...pe jos mlaștină de 2 metri măsurați cu mațul. Că nah! culmea! Am venit la Kolosvar cu frica că mă maghiarizez la dracu, și am ajuns oltean de Drăgășani. So...fuseși la băut, să-ți moară mama de foame! Haules! Citez haules again!...am uitat ce-am vrut să zic...
...Deci...
...Am fost acasă, am și scris un blog din ăla drăgăstos plin de parabole romanticos-sucevencice, dar plm, n-o mers, m-am complicat prea mult în versuri cu rimă eminesc-bacovianestică. Par-aș fi un adolescemnt satanist cu gânduri năstrușnice, ce plm! Eu m-am maturizat, sunt un om nou, cu gândire pragmatică și cu agățare de sex opus...adică ăl femei-pizdăricesc. pă bune, frate adică cum plm, în plm de plm. dar cum plm?
...deci ziceam că-n cameră e un metru de jeg. e și sticle frate, adică fratele meu e...e sticle din alea fără cantitate...dar ce măsa-nfiptă-n bețe... am fost acasă, am savurat un net din ăla burghez cu 6mb pă secundă, și am asistat cu multe bocituri la Festivalul Hinternațional dă teatru și prosteală pă scenă hân limba engleză, alias Majic festu, și m-am simțit mai bătrân ca Noe la 943 de ani, după 175 dă ani de la faza cu Arca. deci o puțit în mare parte. generația tânără așa cum spunem moralicește noi bătrâni o Sucked ass rău de tot. tăt tineretul e prost băi! E tont! apăi ce plm!Dc am vrut eu Clujul...că măi, rostind moralist și etichecesc că vorba vine...am băut și-am fumat...și-am jucat Rom! Rom totăl wăr! di m-am căcat pă mine frate...dar stai... săzi molcom de moldovean ostracizat...că cântă cucu-n Bucovina...
...băeții olteni din ăia băețași dă vâlcea din ăia...iar am uitat ce-am vrut să zic...o trecut cântă cucu...acum mi-o cerut unu să-i fac rost dă verde, și eu ca omul nah, eu sunt în vedere cu nenumărați mahări ai etnobotanicelor acute... și îmi permit să am anumitb statut(joking, im a almost fucking loser)...
...și oricum am uitat care era subiectul anterior. Oricum, o să revin cu postări mai comerciale...
joi, 25 martie 2010
Bucata de creier adoarme.
Borhotul vieţii prea frumos înmiresmat mă ia gingaş de gât şi mă strânge fără intenţii rele. Dar metaforele nu au roade îndeajunse încât să procreeze o imagine corectă. Sintamga NU, folosită deseori de copiii sugători de ţâţă prin oscilarea orizonală a capului, repetat şi ritmat, bineînţeles, apoi evoluată spre dimensiuni mai complexe, de genul: nu fac pipi la oliţă, nu mănânc brocoli(asta la americani), apoi nah, căpătând multe alte forme, conotaţii şi stilizări mai mult sau mai foarte mult estetice, a devenit finalmente, scop împărătesc în perfida existenţă. Prin urmare, NU mai ştiu ce vroiam să spun de fapt pentru că nu sunt în acel stadiu de absolută conştientizare zburdalnică social-înţeleasă. Nu vreau să adorm haiduceşte cu degetele unse de varză călită cu oase cărnoase(de la mama) pe tastatură, pentru că altfel voi fi nevoit să plâng bisericeşte a doua zi că nu am terminat.
...Clujul e splendid de mirific atunci când calci zgomotos pe trotuar şi nu te uiţi la el. Altfel urâţenia devine clişeic explicabilă. Şi deasemenea Calea Dorobanţilor e frumoasă ca o mireasă beată, îndestulată de gropi, taxiuri harnice şi pupături pe după blocuri...
...Când am ajuns la falnicele porţi ale căminului am constat cu tristeze că portarul, demn apărător al sanctuarului, ştergea pe jos, umplând de prea-curată zoaie podeaua. Femeile de servici ar trebui gazate cu mr. propper şi apoi împuşcate, pentru că l-au lăsat pe dumnealui portarul, să se ostenească cu treburi murdare de femei. Portarii trebuie să stea, să fumeze, să fugărească indivizi dubioşi şi să-i ciomăgească vitejeşte şi să ne lase pe noi, prea-credincioşii studenţi să intrăm cu alcooale frumos mirositoare, sacoje de droage şi fete dubioase. Prin urmare susţin drepturile tuturor portarilor morţi la datorie pentru căminele patriei. Portarii sunt şi ei oameni...
...Bucata de creier este câteodată mai uitucă chiar decât o găină petrecăreaţă. Eram adineaori şi fumam încruntat o ţigară boemă şi sociabilă şi mă gândeam la multe peripeţii cognitive, care mai de care mai viu colorate. Şi le-am uitat fix după ce-am băut apă din antica sticlă de poiana negri. O fi vreo legătură socio-culturală la mijloc dar momentan sunt prea buimac şi uitat prin plăpumi întortochiate pentru a mai da o bere pe cauze şi motive. N-am bani să dau o bere. Recunosc că nici nu m-am scărpinat în amintiri prea impulsiv ca să-mi aduc aminte ce vroiam eu de la viaţă atunci când fumam sus-citata ţigară, dar măcar am avut bunăvoinţa de a-mi aduce aminte, şi de a comemora momentul cu coroane de flori şi mici parade militare. Bucata de creier vrea să aţipească, dar în acelaşi timp mă înştiinţează, că dacă mai am bere, s-o trezesc. Dar eu cum n-am bani de bere o s-o mai amăgesc un pic, până se prinde.
Mă întreb oare morile de vânt cu care se bătea Don quijote, măcinau grâu, ovăs ori secară? Vroiam să iau în calcul şi porumbul, dar mi-am adus aminte că atunci era rar şi rezervat oamenilor spălaţi. Era un profanator al bunurilor statului, Don quijote. Mă mir cum de nu l-o luat garda!?
...Mâine va fi o zi neputincioasă şi sleită ca o ciorbă fără perişoare. Nu-mi pasă ce tip de soare vine mâine, preconizarea rămâne şi este neclintită. Mâine nu există şi poimâine e cu dubiu, dar totuşi în cazul lui pronosticul nu e sigur. Din partea mea să nu vină nici poimîine. Deşi mint, poimâine, pe limbajul acelor arătătoare din colţul plin de muşte al monitorului de fapt e vorba de mâine, o să cânte Phoenix pe moca la polus şi asemenea bogda-prosteală n-o să mai prind. Deci să fiu sănătos cu bucata de creier la mine...
...Clujul e splendid de mirific atunci când calci zgomotos pe trotuar şi nu te uiţi la el. Altfel urâţenia devine clişeic explicabilă. Şi deasemenea Calea Dorobanţilor e frumoasă ca o mireasă beată, îndestulată de gropi, taxiuri harnice şi pupături pe după blocuri...
...Când am ajuns la falnicele porţi ale căminului am constat cu tristeze că portarul, demn apărător al sanctuarului, ştergea pe jos, umplând de prea-curată zoaie podeaua. Femeile de servici ar trebui gazate cu mr. propper şi apoi împuşcate, pentru că l-au lăsat pe dumnealui portarul, să se ostenească cu treburi murdare de femei. Portarii trebuie să stea, să fumeze, să fugărească indivizi dubioşi şi să-i ciomăgească vitejeşte şi să ne lase pe noi, prea-credincioşii studenţi să intrăm cu alcooale frumos mirositoare, sacoje de droage şi fete dubioase. Prin urmare susţin drepturile tuturor portarilor morţi la datorie pentru căminele patriei. Portarii sunt şi ei oameni...
...Bucata de creier este câteodată mai uitucă chiar decât o găină petrecăreaţă. Eram adineaori şi fumam încruntat o ţigară boemă şi sociabilă şi mă gândeam la multe peripeţii cognitive, care mai de care mai viu colorate. Şi le-am uitat fix după ce-am băut apă din antica sticlă de poiana negri. O fi vreo legătură socio-culturală la mijloc dar momentan sunt prea buimac şi uitat prin plăpumi întortochiate pentru a mai da o bere pe cauze şi motive. N-am bani să dau o bere. Recunosc că nici nu m-am scărpinat în amintiri prea impulsiv ca să-mi aduc aminte ce vroiam eu de la viaţă atunci când fumam sus-citata ţigară, dar măcar am avut bunăvoinţa de a-mi aduce aminte, şi de a comemora momentul cu coroane de flori şi mici parade militare. Bucata de creier vrea să aţipească, dar în acelaşi timp mă înştiinţează, că dacă mai am bere, s-o trezesc. Dar eu cum n-am bani de bere o s-o mai amăgesc un pic, până se prinde.
Mă întreb oare morile de vânt cu care se bătea Don quijote, măcinau grâu, ovăs ori secară? Vroiam să iau în calcul şi porumbul, dar mi-am adus aminte că atunci era rar şi rezervat oamenilor spălaţi. Era un profanator al bunurilor statului, Don quijote. Mă mir cum de nu l-o luat garda!?
...Mâine va fi o zi neputincioasă şi sleită ca o ciorbă fără perişoare. Nu-mi pasă ce tip de soare vine mâine, preconizarea rămâne şi este neclintită. Mâine nu există şi poimâine e cu dubiu, dar totuşi în cazul lui pronosticul nu e sigur. Din partea mea să nu vină nici poimîine. Deşi mint, poimâine, pe limbajul acelor arătătoare din colţul plin de muşte al monitorului de fapt e vorba de mâine, o să cânte Phoenix pe moca la polus şi asemenea bogda-prosteală n-o să mai prind. Deci să fiu sănătos cu bucata de creier la mine...
marți, 23 martie 2010
Azi nu mă trezesc.
...Nu m-am trezit, şi azi nici nu prea am gând să mă trezesc. Statistica e amânată pe vineri,şi dacă nu-i statistică nu-i şcoală. Şi totuşi începe să-mi fi dor sa merg la facultă. Însă ar trebui să-mi păstrez dorul pentru pentru laboratorul lui Norbert.
...Am avut un vis demn de toată transpiraţia, definit în limbajul meu ca vis "fucked up". Iar visul fucked up e o combinaţie între simularea realităţii(spre ex. aşteptam banii de la mama; am îceput să-l înjur pe Făgă că mi-o furat o ţigară; am condus-o pe Andreea acasă, etc.), scene morbid-hardcorice de coşmar(am afirmat eu la un moment dat că "Mă cac eu în religia voastră!" - nu ţin minte cui mă adresam, ori de ce vroiam să mă cac în religia lor - şi imediat de la o casă vecină, o început să iasă ţigani, muncitori bărboşi şi alţi reprezentanţi ai plebei socialiste care mi-au spus că i-am jignit şi pentru trebuie să îndur o pedeapsă ritualică. Eu aflat sub pesiune, am acceptat. Şi fiecare din indivizii cu religia lezată au începu să mă bată, dar în mod organizat, pe rând, şi doar pentru 20 sec. maxim fiecare. Interesant că la scena de faţă era cumva şi Andreea, care venise să-i dau de mâncare, dar ea, când o începu ţiganii să mă bată o afirmat un ţipăt dubios şi o fugit.)şi bineînţeles la sfârşit, creierul meu o începu s-o dea pe SF-uri(Scăpat din mâinile religioase ale indivizilor, am mers s-o caut pe Andreea, şi într-un fel am luat autobuzul, unde am dat de Făgă - aici o intervenit scena când Făgă îmi cere o ţigară, şi eu îmi dovedesc jâdănia subconştientă -dar în paralel cu firul clasic al scenariului, o apărut un zgârie nor de 8mii şi nujtcât de metri înălţime, care era sediu unei puteri supranaturale, şi care înghiţea oraşul tot mai mult. Astea fiind spuse, eu cu Făgă, din autobuz am ajuns într-o staţie foarte mare de metrou, iar eu în toată splendoarea ţărăniei mele subconştiente am început să înjur ceva de-acolo, cred că lumea, ori am râs de moace, ce-i drept eu cu Făgă ne-am făcut loc prin mulţime şi am ajuns la o fereastră măricică de unde am observat că staţia de metrou se scufundă într-o gaură. Dacă nu mă lua cu înţepături la inimă poate vedeam şi unde ajungeam...
...Dacă tot am dat-o pe freodisme din astea, stau şi mă gândesc că am avut prea puţine vise pe care să le ţin minte, legate de frustrări, chestii intime ori obsesii prea extravagante. Nu mi se activat prea multe dorinţe dorinţe ascunse, ci doar mi s-au repetat înt-un fel încâlcit experienţele şi stările emoţionale din realitate...Poate sun prea chill şi am o viaţă prea monotonă pentru a inspira vise mai complexe. Ce-i drept, o să încerc să-mi mai scriu visele, o colecţie nu sună rău...
...Ca s-o dau şi pe mondenităţii: aseară am fost să beau pe chetă la "Sărbătoarea psihologiei" ori ceva de genul, care s-o ţinut în Irish. băieţii din Toy Machines o avut public mare şi ascultător ca de-obicei, şi o cântat piese psihologice, adecvate evenimntului. S-o ţinut un fel de rockotecă după aia, şi pe la 3 ne-o dat afară. Psiholoagele sunt simpaticele ele, dansează doar după min. 3 beri, şi sunt generoase la ţigări. S-o găsit şi specimene mai dubioase care au dat culoare şi bună dispoziţi atmosferei...
...Am avut un vis demn de toată transpiraţia, definit în limbajul meu ca vis "fucked up". Iar visul fucked up e o combinaţie între simularea realităţii(spre ex. aşteptam banii de la mama; am îceput să-l înjur pe Făgă că mi-o furat o ţigară; am condus-o pe Andreea acasă, etc.), scene morbid-hardcorice de coşmar(am afirmat eu la un moment dat că "Mă cac eu în religia voastră!" - nu ţin minte cui mă adresam, ori de ce vroiam să mă cac în religia lor - şi imediat de la o casă vecină, o început să iasă ţigani, muncitori bărboşi şi alţi reprezentanţi ai plebei socialiste care mi-au spus că i-am jignit şi pentru trebuie să îndur o pedeapsă ritualică. Eu aflat sub pesiune, am acceptat. Şi fiecare din indivizii cu religia lezată au începu să mă bată, dar în mod organizat, pe rând, şi doar pentru 20 sec. maxim fiecare. Interesant că la scena de faţă era cumva şi Andreea, care venise să-i dau de mâncare, dar ea, când o începu ţiganii să mă bată o afirmat un ţipăt dubios şi o fugit.)şi bineînţeles la sfârşit, creierul meu o începu s-o dea pe SF-uri(Scăpat din mâinile religioase ale indivizilor, am mers s-o caut pe Andreea, şi într-un fel am luat autobuzul, unde am dat de Făgă - aici o intervenit scena când Făgă îmi cere o ţigară, şi eu îmi dovedesc jâdănia subconştientă -dar în paralel cu firul clasic al scenariului, o apărut un zgârie nor de 8mii şi nujtcât de metri înălţime, care era sediu unei puteri supranaturale, şi care înghiţea oraşul tot mai mult. Astea fiind spuse, eu cu Făgă, din autobuz am ajuns într-o staţie foarte mare de metrou, iar eu în toată splendoarea ţărăniei mele subconştiente am început să înjur ceva de-acolo, cred că lumea, ori am râs de moace, ce-i drept eu cu Făgă ne-am făcut loc prin mulţime şi am ajuns la o fereastră măricică de unde am observat că staţia de metrou se scufundă într-o gaură. Dacă nu mă lua cu înţepături la inimă poate vedeam şi unde ajungeam...
...Dacă tot am dat-o pe freodisme din astea, stau şi mă gândesc că am avut prea puţine vise pe care să le ţin minte, legate de frustrări, chestii intime ori obsesii prea extravagante. Nu mi se activat prea multe dorinţe dorinţe ascunse, ci doar mi s-au repetat înt-un fel încâlcit experienţele şi stările emoţionale din realitate...Poate sun prea chill şi am o viaţă prea monotonă pentru a inspira vise mai complexe. Ce-i drept, o să încerc să-mi mai scriu visele, o colecţie nu sună rău...
...Ca s-o dau şi pe mondenităţii: aseară am fost să beau pe chetă la "Sărbătoarea psihologiei" ori ceva de genul, care s-o ţinut în Irish. băieţii din Toy Machines o avut public mare şi ascultător ca de-obicei, şi o cântat piese psihologice, adecvate evenimntului. S-o ţinut un fel de rockotecă după aia, şi pe la 3 ne-o dat afară. Psiholoagele sunt simpaticele ele, dansează doar după min. 3 beri, şi sunt generoase la ţigări. S-o găsit şi specimene mai dubioase care au dat culoare şi bună dispoziţi atmosferei...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)