marți, 23 martie 2010

Azi nu mă trezesc.

...Nu m-am trezit, şi azi nici nu prea am gând să mă trezesc. Statistica e amânată pe vineri,şi dacă nu-i statistică nu-i şcoală. Şi totuşi începe să-mi fi dor sa merg la facultă. Însă ar trebui să-mi păstrez dorul pentru pentru laboratorul lui Norbert.
...Am avut un vis demn de toată transpiraţia, definit în limbajul meu ca vis "fucked up". Iar visul fucked up e o combinaţie între simularea realităţii(spre ex. aşteptam banii de la mama; am îceput să-l înjur pe Făgă că mi-o furat o ţigară; am condus-o pe Andreea acasă, etc.), scene morbid-hardcorice de coşmar(am afirmat eu la un moment dat că "Mă cac eu în religia voastră!" - nu ţin minte cui mă adresam, ori de ce vroiam să mă cac în religia lor - şi imediat de la o casă vecină, o început să iasă ţigani, muncitori bărboşi şi alţi reprezentanţi ai plebei socialiste care mi-au spus că i-am jignit şi pentru trebuie să îndur o pedeapsă ritualică. Eu aflat sub pesiune, am acceptat. Şi fiecare din indivizii cu religia lezată au începu să mă bată, dar în mod organizat, pe rând, şi doar pentru 20 sec. maxim fiecare. Interesant că la scena de faţă era cumva şi Andreea, care venise să-i dau de mâncare, dar ea, când o începu ţiganii să mă bată o afirmat un ţipăt dubios şi o fugit.)şi bineînţeles la sfârşit, creierul meu o începu s-o dea pe SF-uri(Scăpat din mâinile religioase ale indivizilor, am mers s-o caut pe Andreea, şi într-un fel am luat autobuzul, unde am dat de Făgă - aici o intervenit scena când Făgă îmi cere o ţigară, şi eu îmi dovedesc jâdănia subconştientă -dar în paralel cu firul clasic al scenariului, o apărut un zgârie nor de 8mii şi nujtcât de metri înălţime, care era sediu unei puteri supranaturale, şi care înghiţea oraşul tot mai mult. Astea fiind spuse, eu cu Făgă, din autobuz am ajuns într-o staţie foarte mare de metrou, iar eu în toată splendoarea ţărăniei mele subconştiente am început să înjur ceva de-acolo, cred că lumea, ori am râs de moace, ce-i drept eu cu Făgă ne-am făcut loc prin mulţime şi am ajuns la o fereastră măricică de unde am observat că staţia de metrou se scufundă într-o gaură. Dacă nu mă lua cu înţepături la inimă poate vedeam şi unde ajungeam...
...Dacă tot am dat-o pe freodisme din astea, stau şi mă gândesc că am avut prea puţine vise pe care să le ţin minte, legate de frustrări, chestii intime ori obsesii prea extravagante. Nu mi se activat prea multe dorinţe dorinţe ascunse, ci doar mi s-au repetat înt-un fel încâlcit experienţele şi stările emoţionale din realitate...Poate sun prea chill şi am o viaţă prea monotonă pentru a inspira vise mai complexe. Ce-i drept, o să încerc să-mi mai scriu visele, o colecţie nu sună rău...

...Ca s-o dau şi pe mondenităţii: aseară am fost să beau pe chetă la "Sărbătoarea psihologiei" ori ceva de genul, care s-o ţinut în Irish. băieţii din Toy Machines o avut public mare şi ascultător ca de-obicei, şi o cântat piese psihologice, adecvate evenimntului. S-o ţinut un fel de rockotecă după aia, şi pe la 3 ne-o dat afară. Psiholoagele sunt simpaticele ele, dansează doar după min. 3 beri, şi sunt generoase la ţigări. S-o găsit şi specimene mai dubioase care au dat culoare şi bună dispoziţi atmosferei...

Un comentariu:

Anonim spunea...

De nu-mi ziceai ca era vis la ce plan inimaginabil ai avut tu acolo, te intrebam de pot cumpara verde de la tine :))
Cat despre irish, yeah, super atmosfera.