tag:blogger.com,1999:blog-29054100011288368812024-03-13T01:10:30.270+02:00în așteptarea alcooluluinu fă ce face popa, nici ce spune, nici ce scrie popa, nu fă nimic ce are legătură cu popa.Unknownnoreply@blogger.comBlogger88125tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-47341980157039186082010-11-26T02:55:00.000+02:002010-11-26T02:55:10.765+02:00Nici eu n-am înțeles ce-am vrut să scriu,dar hai să postez, mai schimb oleacă peisajul...<!--[if gte mso 9]><xml> <w:WordDocument> <w:View>Normal</w:View> <w:Zoom>0</w:Zoom> <w:TrackMoves/> <w:TrackFormatting/> <w:PunctuationKerning/> <w:ValidateAgainstSchemas/> <w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:DoNotPromoteQF/> <w:LidThemeOther>EN-US</w:LidThemeOther> <w:LidThemeAsian>X-NONE</w:LidThemeAsian> <w:LidThemeComplexScript>X-NONE</w:LidThemeComplexScript> <w:Compatibility> <w:BreakWrappedTables/> <w:SnapToGridInCell/> <w:WrapTextWithPunct/> <w:UseAsianBreakRules/> <w:DontGrowAutofit/> <w:SplitPgBreakAndParaMark/> <w:DontVertAlignCellWithSp/> <w:DontBreakConstrainedForcedTables/> <w:DontVertAlignInTxbx/> <w:Word11KerningPairs/> <w:CachedColBalance/> </w:Compatibility> <w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> <m:mathPr> <m:mathFont m:val="Cambria Math"/> <m:brkBin m:val="before"/> <m:brkBinSub m:val="--> <m:smallfrac m:val="off"> <m:dispdef> <m:lmargin m:val="0"> <m:rmargin m:val="0"> <m:defjc m:val="centerGroup"> <m:wrapindent m:val="1440"> <m:intlim m:val="subSup"> <m:narylim m:val="undOvr"> </m:narylim></m:intlim> </m:wrapindent><!--[endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:LatentStyles DefLockedState="false" DefUnhideWhenUsed="true"
DefSemiHidden="true" DefQFormat="false" DefPriority="99"
LatentStyleCount="267"> <w:LsdException Locked="false" Priority="0" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Normal"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="heading 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 7"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 8"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 9"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 7"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 8"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 9"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="35" QFormat="true" Name="caption"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="10" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Title"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="1" Name="Default Paragraph Font"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="11" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtitle"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="22" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Strong"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="20" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Emphasis"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="59" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Table Grid"/> <w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Placeholder Text"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="1" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="No Spacing"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 1"/> <w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Revision"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="34" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="List Paragraph"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="29" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Quote"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="30" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Quote"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 1"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 2"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 3"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 4"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 5"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 6"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="19" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Emphasis"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="21" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Emphasis"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="31" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Reference"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="32" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Reference"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="33" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Book Title"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="37" Name="Bibliography"/> <w:LsdException Locked="false" Priority="39" QFormat="true" Name="TOC Heading"/> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]> <style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin-top:0in;
mso-para-margin-right:0in;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0in;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";
mso-fareast-theme-font:minor-fareast;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;}
</style> <![endif]--> </m:defjc></m:rmargin></m:lmargin></m:dispdef></m:smallfrac><br />
<div class="MsoNormal"><span lang="RO">Pauză mijlocie la scrijelit de litere, la încercat fraze și idei care iubesc inteligența ori bălegi din alea ce se mai citesc în ziua de azi. Nicidecum în cea de ieri. În cea de ieri nu se făcea nimic, se încerca a se lua aer cât mai curat și se mânca pate cu pufuleți. Apoi se fuma catana și se futea tot meciul.</span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Anyway m-am răcorit, cheltuind mulți bani mai mult sau mai puțin exagerați. Bineînțeles c-am băut. Dar am băut cu măsură, oprindu-mă conștiincios de fiecare dată când mi se făcea pofta să fumez. Așadar, vrea cineva chestii clare de la mine? N-am copt nicio chestie clară, nu am culori, nu vreau să termenul de” coptură galbenă” și <span> </span>cel de ”perdeaua mamei tale” în aceeași propoziție, în așa fel încât să formez vreo ironie. Nici nu mai am pretenția de a clarifica ceva, de a începe povestioare cu zâne ce se cred feministe, mint că sunt futute și fac cât mai multe poze frumoase. Dar whatever, era ideea de ceață. Ideea de ceață mereu m-o încântat și mi-o făcut să-mi clădesc imagini simpatice. </span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Nu mai vreau realitate, deși îmi afirm clar ipocrizia situației spunând asta. Adevărat este că încep să am tot mai multe găuri de realitate, la fel de adevărat e că voi mai face încă câteva. Regret aceste găuri că nu sunt mai colorate. Deci mi s-o acrit de realitate. Și nu fac apel la droguri, nici nu încerc să mă scot, deși poate pare că fac asta. Nu mă pot eu lăuda că până acum am fost un mare observator, jucător ori comentator al realității. Comentator nah hai să zicem. Dar niciodată nu mi-o plăcut banalul, nu am suportat rutina, societatea mi s-a părut că se joacă mereu în spatele aceluiași bloc, într-un mod tâmp, cu bancuri triste și acțiuni cât se poate de previzibile. Acum, nici nu mai înțeleg de ce m-am chinuit, ori măcar mi-am dat mie impresia că mă chinui, să înțeleg ori să mă integrez în lumea de-afară. Lumea de-afară e demnă doar de vomă, pișat, coptură galbenă, găinaț de cioară de Hașdeu și înjurături de tirist. Și multe alte decorații de genul. </span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Dar nimeni să nu creadă că sunt revoltat. Nimeni să nu mai creadă. </span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><span lang="RO" style="font-family: "Calibri","sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 115%;">Îmi propun în continuare o vacanță, mică, subtilă și spontană. Nu trebuie explicate multe, trebuie vacanță. Vreau vacanță de la stat degeaba. Nu mai pot.</span>Unknownnoreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-16271755460144020262010-11-15T13:00:00.000+02:002010-11-15T13:00:23.351+02:00Lunea nu mă iubește, again.Menționez doar că și azi, fiind luni bineînțeles, am mers la facultă de-ampulea(și m-am chinuit mult până am aflat cum se scrie de-ampulea, deși încă am dubii). Așadar, în fiecare săptămână, entuziasmul existențial, pofta de cunoaștere și bucuria de a fi scăpat de viciosul weekend, se termină, brusc, sec, fără zahar și fără droguri ieftine, fix după ce trag de clanța sălii de curs. A câcat iarași am venit degeaba la facultă. Ce fac? Hai să-l sun pe Teiu să-l combin de-o cafea în Funky. Și Teiu, când vine vorba de Funky nu comentează. Și așa ajung eu să pierd fiecare luni, sperând totuși că săptămâna viitoare voi duhni a știință mai mult.<br />
.........................................................................*........................................................................... <br />
Nu știu dacă are legătură dar mi s-o făcut dor de liceu. Posibil să aibă treabă cu faptul că în Funky o pus Alifantis. Și Alifantis era prin esență muzica mea de cafea dimineața în Rynox, pe vremea când chiulul era încă un trill și când berea reprezenta încă o ocazie. Cu alte cuvinte, nu mi-e dor de liceul în sine ci de perioada în sine. Atunci îmi permiteam încă să fiu prost. Prostia era mult mai acceptată social. Dar nah, vorba aia, acum ajung și eu să spun la urmași că ”bacul e fix pula!” Și atunci nu credeam, nimeni nu credea. Era o impresie generală că după bac intri în Nirvana, că e cel mai important pas de trecere în viață. Dar eu n-am dreptul moral să mă plâng pentru că oricum îmi continui chiulul început în clasa 9a. Însă peste acest chiul se așterne precum zăpada în compunerea unei fetițe de clasa 4a, ideea de grijă, idee care precum multe altele nu le cunoșteam în liceu. Acum, deși în viața mea puțin lucidă nu s-au ivit schimbări vizibile observ că o mică schimbare de perspectivă. Banii mi se par tot mai puțini, în ciuda chinului(cam inexistent ce-i drept) enorm de a-i cheltui grijă, ziua de mâine parcă începe să conteze și bețiile de după ora 5 dimineața într-o zi de facultate încep să devină o problemă. Oricum, în 5 ani dacă doamne doamne nu se supără că i-am scris numele fără majusculă și mă lasă să-mi termin facultatea, o să zic la rândul meu că ”Liciența e fix pula!”<br />
.............................................................................**............................................................................. <br />
Mă simt snob știind că stau și scriu într-o cafenea, ca ăia doi poponari din Family guy care își citesc reciproc povestioarele scrise la Starbucks. Bine măcar că nu-s la Starbucks.<br />
..............................................................................***............................................................................. <br />
<br />
<a name='more'></a>Ca un apropo zic că am mers sâmbătă la concert Relative în Irish. Băieții au făcut show simpatic ca de-obicei deși publicul părea cam obosit. Apoi am băut bere și am fumat Katana.:) și gata.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-28143633237731449272010-11-13T15:07:00.000+02:002010-11-13T15:07:07.336+02:00Banii nu se dau decât pe rețetă...Cu cât înaintez mai mult în nebuloasa studenției, cu atât noțiunea de bani și îndirect de proprietate privată îmi devine tot mai vagă și mai dubioasă. N-am să repet că sunt un om cariat de activități vicioase, care se pierde tot mai mult în fiecare zi, deși treaba cu banii are ceva legătură și cu asta. <br />
<br />
În primul an am dus-o burghez, având și mai mulți bani de acasă, și bursă în primul semestru și destule ponturi de chestionare ori traduceri. Și mi-am permis să mă îngrop grijuliu cu un strat litosferic de alcool, tutun și otrăvuri de șobolani ori tranchilizante de elefanți. Am gândit idiot, teribilist și mi-am format un mod de viață care din păcate încă persistă. În toamna anului trecut, boem și romantic ca orice prost îmi ziceam eu mie că trebuie să mă învăț cu greul, că rău am nimerit în puful economicii și-n bursa sociologiei, c-o să mă stric. Și pentru a avea parte de greu, n-am învățat în semestrul I pentru a nu mai avea parte de bursă în semestrul II, și apoi să fiu mult mai motivat să-mi recâștig bursa. Un câcat! Nu pot înțelege acum, la un an după, ce câcat de gândire putea să fie aia. Am dat cu piciorul conștient, folosindu-mă de o listă bine lucrată de plângeri, ba că facultatea-i proastă și n-am fost destul de motivat, ba că eu nu sunt făcut să pot ține un ban, teorie care în că nu știu dacă am creat-o eu ori ea m-o creat pe mine, și alte tâmpenii, care mi-o încâlcit mintea și mi-o înmulțit problemele. Pe de-altă parte nu regret anul trecut. Toate enevimentele epopeice din 501, din Fire, de la lac ori de pe Cetățuie au și ele valoarea lor și o contribuit din plin la colorarea fenomenului studențesc. Însă eu în naivitatea mea, vroiam altceva.<br />
<br />
După cum spuneam, am pierdut în mare măsură noțiunea banului. Când îmi vin banii toate pachetele de țigări încep să urle în magazine. Și trebuie să cumpăr un pachet pentru a se liniști apele. Totul începe cu un pachet de țigări, după care urmează cafeaua, apoi berea, apoi a doua și tot așa ajung să-mi pierd interesul față de banii rămași, care în continuare cer grabnic să fie cheltuiți. Dacă am prea mulți, prietenia mă obligă să dau cu împrumut, pentru a avea ulterior parte de prietenia altora. Încep să înțeleg pe pielea mea ce înseamnă criză economică, ce înseamnă să consumi fără să produci nimic, să observ că banii lichizi aproape că nu există, ei fiind înlocuiți cu-n tip de credit studențesc bine cunoscut: când unul are bani, îți împrumută, și la rândul său îți cere când nu mai are. Eventual acest schimb de credit se transformă într-un tip simpatic de comunism. Totul se împarte, se poștește, se împrumută reciproc, și nimeni n-are dreptul să fie nemulțumit de acest sistem, atâta timp cât face parte din el. Cel puțin asta e situația din mediul meu social, format dintr-un cămin mare și câteva crâșme adiacente. Și oricât m-aș distra în această situație, parcă n-aș vrea să persiste prea mult.<br />
<br />
Începe să-mi fie tot mai rușine față de oamenii de vârsta mea, care deja nu mai cer bani de-acasă, care au reușit deja la 18-20 de ani să-și câștige un ban. În primul rând îi privesc cu stimă pe cei care ajung să cunoască banul și să-l cheltuiască pragmatic. Sunt conștient că pentru a ajunge într-o situație similară, să pot întreține măcar pe perioada căminului, trebuie să schimb multe, de la comportament, la principii și valori, și văd că încă multe din ele nu le vreau schimbate. Vreau să iau fiecare treabă, încet, cu pași mărunți, deși mai mult ca sigur nu-i cea mai bună variantă. Singura chestie de care am fost în stare o fost să cerșesc clickuri pe ads-urile de pe blog, ca ulterior, într-un viitor mai mult sau mai puțin relativ, să pot scoate și eu un ban, dintr-o chestie care-mi place.<br />
Nu pot să zic prea clar de ce am deschis acest subiect, presupun că din lipsă de a face ceva productiv...Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-58382557075692259262010-11-12T17:21:00.001+02:002010-11-12T17:22:33.405+02:00Și-am trântit niște poze.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj21QtRxG4OmTzHPa5EeHXX1drafArsM_IEsTOxoqbDJvsrGc0pEzLNcF3DZKwU_jG1SljZ_JzHPtKlnJZbTyMA0Ej-tFSOL6VqOJ_lK2lpJ_DDJaTcY5KvtnVQmci-Ak4IGbmh5vGrb7IC/s1600/100_3626.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br />
</a></div><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEis4iNmoXoQ4CN4Ttf1eZuh5euLWSsjAzjx9hCpugix5okLmKlmDLTuSk8yV4ztoA2uXoLcDbPyMkMfzDGroRoOo94zguDiFoNOutFBk9rjsrFgz9KIIDS16G0yAqsAu2Z1BHpI4aIp5X2E/s1600/100_3630.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a>Evenimentul uber idiot cu răpirea elefănțelului m-o bulversat într-un oarecare fel existența și totodată cheful de a scrie. Aștept să vină la ușă un gabor și să-mi zică că sunt arestat pentru furtul elefănțelului Gimbo, mascota favorită a clubului Havana și risc o pedeapsă cu închisoarea pe viață, ori eventual până la o grațiere din partea lui Băsescu. Dar până atunci vreau să uploadez niște poze, lucru pe care-l fac bineînțeles din lipsă de ocupație și inteligență. Pozele de mai jos sunt cele mai răsărite cadre făcute în suprema-mi stângăcie, în plimbări aleatorii prin Cluj. Nu ve-ți vedea nimic interesant, ci doar bucăți de clădiri, copaci, cabluri de curent și eventual ceva norișori. Enjoy!<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBUNIe4QJys6usr5Upbvj9fSrsMxrDfYXnTgu6aIaMYjiG0gERdBkkK-VM5hHTjC56DqtgiQIztav4xQf8ZxffDQBM_waYhUS7aM0UJX4CvUp_som0QByH0OUgU-Dj-KUJDEpyny5hongD/s1600/100_3622.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBUNIe4QJys6usr5Upbvj9fSrsMxrDfYXnTgu6aIaMYjiG0gERdBkkK-VM5hHTjC56DqtgiQIztav4xQf8ZxffDQBM_waYhUS7aM0UJX4CvUp_som0QByH0OUgU-Dj-KUJDEpyny5hongD/s320/100_3622.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Fiare cu nori și cu râu.</td></tr>
</tbody></table><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCUyNVD-nTbjiN2DPrunIXm-JXpt4TtcS2Fdv4AL5Jo_c2nAQ-J-V3sSMg9lk-v0jQHd0Ttr5Kz7c2_Zioah28e_OJw-5nhqjT34SxcAKvJyyKyOO9jJLWW9C2J84j0yqP17CgsmTpodum/s1600/100_3609.JPG" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCUyNVD-nTbjiN2DPrunIXm-JXpt4TtcS2Fdv4AL5Jo_c2nAQ-J-V3sSMg9lk-v0jQHd0Ttr5Kz7c2_Zioah28e_OJw-5nhqjT34SxcAKvJyyKyOO9jJLWW9C2J84j0yqP17CgsmTpodum/s320/100_3609.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">This is the crane who arranges the blocks.</td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br />
</td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br />
</td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br />
</td></tr>
</tbody></table><br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhC43FIlfj2F8zQ6NYcKDeY2X0zKDh8b3O4pbFylyLu58cFXDWLIZYx89fqKwUajv0yQ9hcc9kr93C1ZtAdtbv6x9GaoJJFomhF2PkgaRHbNveQKOdC8bvCuCHEs1eTOH9AVi0lSSwsTsKY/s1600/100_3647.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhC43FIlfj2F8zQ6NYcKDeY2X0zKDh8b3O4pbFylyLu58cFXDWLIZYx89fqKwUajv0yQ9hcc9kr93C1ZtAdtbv6x9GaoJJFomhF2PkgaRHbNveQKOdC8bvCuCHEs1eTOH9AVi0lSSwsTsKY/s320/100_3647.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Turn cu cer.</td></tr>
</tbody></table><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiufROe5vULjJb3E9wnfvrnPwi_UAhWf_HEBK36KHJlJj9ZyhcPHBruYCK33bSSroKvL5FowutDP-E26Tvau2b0K3gG1pTMkY2BQS8IRgQGtB9rxVS0-hkSmbbcP7JeN89LBD6ot7bOnUVx/s1600/100_3654.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiufROe5vULjJb3E9wnfvrnPwi_UAhWf_HEBK36KHJlJj9ZyhcPHBruYCK33bSSroKvL5FowutDP-E26Tvau2b0K3gG1pTMkY2BQS8IRgQGtB9rxVS0-hkSmbbcP7JeN89LBD6ot7bOnUVx/s320/100_3654.JPG" width="240" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEis4iNmoXoQ4CN4Ttf1eZuh5euLWSsjAzjx9hCpugix5okLmKlmDLTuSk8yV4ztoA2uXoLcDbPyMkMfzDGroRoOo94zguDiFoNOutFBk9rjsrFgz9KIIDS16G0yAqsAu2Z1BHpI4aIp5X2E/s1600/100_3630.JPG" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEis4iNmoXoQ4CN4Ttf1eZuh5euLWSsjAzjx9hCpugix5okLmKlmDLTuSk8yV4ztoA2uXoLcDbPyMkMfzDGroRoOo94zguDiFoNOutFBk9rjsrFgz9KIIDS16G0yAqsAu2Z1BHpI4aIp5X2E/s320/100_3630.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"> church a nice sunset.</td></tr>
</tbody></table><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3OZj314kYzR89WgjX7JwuX4rpoZyrztWyLeD3DXvm2lq94S0J4z8PorsaV8nhJXfK8e13CzO89IrieXwyfb6oOKiiO9fG3KMj6SxrfeG__0aSpZRW02wku3ZDisMNTLKDr7sklBknKi5C/s1600/100_3674.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3OZj314kYzR89WgjX7JwuX4rpoZyrztWyLeD3DXvm2lq94S0J4z8PorsaV8nhJXfK8e13CzO89IrieXwyfb6oOKiiO9fG3KMj6SxrfeG__0aSpZRW02wku3ZDisMNTLKDr7sklBknKi5C/s320/100_3674.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Mănăștur red sky.</td></tr>
</tbody></table><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrofvxOWQiFhgidyUt9cUmKqsImHzIy0GOmJUDiTu6VM8O-qdZ2z-Ug9S7ptA3LNLCBHmOt_N6GRsLozh4s2J8kdcDffO1dL_1UNf9gb0k2np8MpWwQjEP9UALaF7q1p10wWFf10MQy-7G/s1600/100_3359.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrofvxOWQiFhgidyUt9cUmKqsImHzIy0GOmJUDiTu6VM8O-qdZ2z-Ug9S7ptA3LNLCBHmOt_N6GRsLozh4s2J8kdcDffO1dL_1UNf9gb0k2np8MpWwQjEP9UALaF7q1p10wWFf10MQy-7G/s320/100_3359.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Old street with cars.</td></tr>
</tbody></table><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj21QtRxG4OmTzHPa5EeHXX1drafArsM_IEsTOxoqbDJvsrGc0pEzLNcF3DZKwU_jG1SljZ_JzHPtKlnJZbTyMA0Ej-tFSOL6VqOJ_lK2lpJ_DDJaTcY5KvtnVQmci-Ak4IGbmh5vGrb7IC/s1600/100_3626.JPG" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj21QtRxG4OmTzHPa5EeHXX1drafArsM_IEsTOxoqbDJvsrGc0pEzLNcF3DZKwU_jG1SljZ_JzHPtKlnJZbTyMA0Ej-tFSOL6VqOJ_lK2lpJ_DDJaTcY5KvtnVQmci-Ak4IGbmh5vGrb7IC/s320/100_3626.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Cars.</td></tr>
</tbody></table><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiWbmGU7V4HDojSrAqdcFLX7WFxih0Rx5oFynrcrRKI2SSx5FvJwyYkdUMYtbRcShfSOA5GFqKgpCMzg3ZFkzETqqnYaUHY0_iij6SWmbAr81a__TYaPeRJGpoUAowjKTJF3QLr3V0ea8n/s320/100_3595.JPG" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="320" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Ceas fără cuc, tăiat de-un cablu și c-oleacă de cer.</td></tr>
</tbody></table><div class="separator" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div>Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-46745182298727537222010-11-11T14:42:00.002+02:002010-11-11T15:12:08.349+02:00Când am furat elefantul.<div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: small;">Aseară am comis o infracțiune. Îmi asum riscul de a povesti întâmplarea deoarece oricând aceste informații pot fi folosite împotriva mea la proces.</span></div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: small;">Aseară s-a desfășurat cu nedescrisă grandoare balul facultății de sociologie, în clubul Havana cocoțat mândru deasupra McDonals-ului, pe acoperișul marelui aprozar, ce se vrea să fie acea clădire. Numai lucruri bune de spus despre evenimentul în sine: domnișoare bisericesc gătite, domni mai mult sau mai puțin poponari, muzică de joc și voie, îndulcitoare de suflet, armonie și pace, Durkheim, Marx, etc, etc. Eu m-am învârtit pe-acolo, am mai ciordit o bere, am mai cerșit alta, mi-am exersat nelucratul talent de dansator și am încercat, în modul meu de-a încerca, să combin sublime domnișoare. Dar, văzând că tehnicile mele nu rodesc, m-am reîntors la ciordit și cerșit bere.</span></div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: small;">Toate bune și frumoase până când, toată lumea se pregătea să se întoarcă pe la bârloage, pe mine și pe prietenul meu A(nu am puterea morală de a-i divulga numele) ne-o izbit violent inteligența. La ieșirea din crâșmă era o mică grădină zoologică de plastic, formată din vreo doi lei și-un elefant care făceau tot anturajul mult mai aspectuos. Noi ce ne-am gândit? Hai să luăm elefantul și să-l ducem în Hașdeu! Logic nu? Și am apucat amândoi de elefant și l-am băgat în lift. Ajungem la etajul întâi și încercăm să fim cât mai subtili (deși nu știu cât de subtil puteai să fii la 4 dimineața cărând un elefant pe scările rulante) dar n-am avut noroc și onorabilul reprezentant al securității zis și portar, își exprimă o mare dilemă:</span></div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: small;">- Bă! Unde plecați cu elefănțelul?</span></div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: small;">Unde puteam să plecăm cu elefănțelul? Chiar am stat câteva secunde și m-am gândit la dilema portarului, încercând să-i găsesc soluționare. Bineînțeles că răspunsul, idiot ca-ntotdeauna în aceste situații a fost: Nicăieri! Apoi m-am prins și eu că trebuie să fug.</span></div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: small;">Ajunși amândoi în față la Mec, ne-o cuprins o mare dezamăgire și pentru a nu intra în depresie ne-am hotărât să repetăm operațiunea, de data asta mai organizat! Am urcat pe poteca se ducea la parcarea de sus și am ajuns din nou la locul crimei. elefănțelul era deja pus înapoi frumos fix unde era. Eu de coadă, el de trompă și elefănțelul prinsese poftă de plimbare încă o dată. Însă acum lumea se cam prinsese și o început ăia de dinăutru să urle la noi. Așa că am început să fugim, tot așa eu de coadă, el de trompă. Pe drum, cu cât oboseam mai tare, cu atât de dădeam seama cât de idioți eram, dar acum nu se mai putea da înapoi, zarurile fuseseră aruncate și elefănțelul furat. Ajunși jos, am avut noroc că cel din camera de comandă nu era acolo și am trecut neobservați până în parcarea din față la Mec. Acolo deja taximetriștii începeau să se mire de neobișnuita noastră achiziție iar noi din nou eram puși în fața unei dileme. Până în Hașdeu sigur ne prindea garda, și poate unii gabori n-ar fi gustat gluma. Așa că ne-am băgat pula și am lăsat elefănțelul acolo în parcare, profund dezamăgiți că n-am reușit să-l punem în fața lui Pinguinu, în 16.</span></div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><span style="font-size: small;">Azi dimineață am fost telefonați că trebuie să ne cerem scuze în fața personalului crâșmei. Am decis după lungi dezbateri și voturi în plen, să nu ne cerem scuze.</span></div>Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-71443677088588282742010-11-09T13:12:00.003+02:002010-11-09T13:26:11.595+02:00Church tripping.<div style="text-align: center;">De când sunt în Cluj n-am intrat într-un muzeu. N-am mers la teatru, nici la operă, nici la filarmonică, nici la galeriile de artă, nici la TIFF(deși am văzut ceva imagini mișcătoare pe-un panou, în P.Unirii când treceam pe-acolo și am mers ulterior la concertele moca). Deci am dreptul să spun că am fost paralel, cu ceea ce înseamnaă viață culturală în orașul ăsta. Sincer până acum, la câte ocazii și intenții de culturalizare am avut, mă mir că n-am apucat. Eee, mă mir, e un fel de-a spune, doar știu prea bine de ce n-am apucat niciodată. În fine, n-aș să zice totuși că nu mă informam cu privire la viața culturală din oraș, dar o făceam doar la suprafață, prin crâșme din Zile și nopți și de pe site-uri de ziare. Chiar acum un an prin noiembrie știam ce se cântă săptămânal la operă, fără să am niciodată onoarea de a-i murdări mocheta de la intrare. Așadar se poate spune cu toate măselele că sunt un tăran incult și ipocrit, un fuckin poser etc. Însă culmea:</div><div style="text-align: center;">Luni, eu cu Neacșu ne-am hotărât să mergem la vizitat muzee. Pentru mine era o chestie de orgoliu(acum serios vorbind, nu cred că m-ar umple de emoție culturală vreun muzeu ori vreo expoziție din Cluj) iar pentru Neacșu era mai mult o plimbare chillărească cu potențial de convorbiri telectuale. Așadar am purces să ne înzestrăm cu cufere de cunoaștere și maldăre de înțelepciune.</div><div style="text-align: center;">Primul obiectiv de pe listă era Muzeul de istorie, care din câte știam noi ieșise din perioada de renovare. Dar bineînțeles că aceste supoziții fiind false, o trebuit să renunțăm la idee. Dezamăgiți profund, aproape lăcrimând, ne-am îndreptat spre Muzeul de artă, bătrâna clădire barocă a lui Banffy. Am intrat în curtea interioară și am remarcat nu cu prea multă veselie că muzeul arată jalnic, zidurile crăpate, tâmplăria ferestrelor putredă și buruieni la temelie. Părea și părăsit pe deasupra, nu-mi puteam imagina că sunt opere de mare valoare înăuntru. Portarul muzeului cam ursuz și suspicios ne-o informat că muzeul nu este deschis lunea și marțea și să revenim miercuri. Așadar am ieșit tot mai triști și mai plânși, în marea noastră foame culturală. Am intrat în biserica catolică(care nu-i catedrală!) și inițial vroiam să vedem cum se ajunge în turn, dar văzând că e destul de exclusive excursia am renunțat. Am ajuns și-n Avram Iancu, pentru că eu în țărănia mea, nu intrasem niciodată în catedrala ortodoxă. Mi-a lăsat o impresie bună deși părea pe dinăuntru mult mai mică decât de afară. După, am mers și-am intrat în Turnul termopanizat al croitorilor, unde cică erau expoziții. Într-adevăr la parter erau vreo trei mâzgâlituri cu culori sclipicioase, la etajul I nimic, la II vreo 3 pistoale și-un cavaler medieval, și mai sus încă vreo două pânze. Nu zic că surpriza cea mare a fost când am descoperit că la subsolul turnului este un bufet unde se vând hamburgeri, zis ”cafenea”. Ideea că sub un monument istoric ce apare în toate vederile, care pe deasupra este țigănit cu termopane și tablă lindab, stă pitit un fast food, mi se pare foarte tare. Lăsând turnul în termopanele lui, am vrut să intrăm în Biserica reformată, de pe Kogălniceanu, dar din lipsă de clanță, n-am putut intra. Am trecut pe lângă sediul central UBB și-am intrat în biserica lipită de clădirea universității, și anume Biserica piariștilor. Aici nah, domnind barocul, am văzut mult aur, atâta aur încât s-ar fi format șiroaie sensibile de lacrimi la ochii fiecărui țigan. Am terminat church trippingul cu biserica greco catolică, aia de pe eroilor de la weed shop. Înăuntru nimic pompos, dar în schimb un joc foarte interesant de icoane bizantine și catolice. </div><div style="text-align: center;">Apoi, fix când gâtlejele noastre se pregăteau să îmbrățișeze berea din Paint, îmi vine mie fascinanta idee de a merge în cimitirul central, care de altfel mi-a făcut o impresie foarte bună. Pentru un cimitir e chiar arătos. E locul ideal de făcut poze de facebook pentru zânele goth, de spânzurat mâțe negre, de jucat ascunsa ori de fumat un cui. Am văzut în cimitirul central arhitectură mai bună decât în restul orașului. Sumedenia de cripte, capele, obeliscuri și piramide, construite cât mai sobru cu putință îți umple inima de seninătate și optimism. Am stat mult în cimitir: am văzut unde sunt înmormântate câteva nume mari ale Clujului, am mers până la cimitirul militar și săturându-ne de toate semnele care ne aminteau că-i plin de morți în jur, am coborât încet și am luat-o calm dar sigur și neclintit înspre Paint. După a doua bere, deja uitasem de biserici și cimitire.</div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-64570626642462571482010-11-09T11:10:00.000+02:002010-11-09T11:10:01.404+02:00Calm enervant.În legătură cu ziua de azi, m-am dezbătut îndelung eu cu mine și am ajuns amândoi la concluzia că mai bine rămân acasă. M-o pălit din nou o stare de netezeală creierească care pare să rămână peste noapte. Aproape c-am uitat ce-a fost ieri, ce culori mi-au mângâiat ori zgâriat retina, ce grad de intensitate a avut vântul!? Dacă am văzut vreo tipă bună, ori dacă s-au spune glume faine. O fi fost și din alea.<br />
<div style="text-align: center;"> * Am plecat în Suceava miercuri seara, având bagaj mult îndesat cu chiloți foarte murdari. Ultimii chiloți pentru ultimul om, dar nu contează asta. Ideea care este, este că orașul era cu puțin mai săpat ca data trecută. Dar acum nu-mi mai păsa, am început să mă obișnuiesc cu el <u>spart</u>, cu eternele lui tranșee și capete de conducte și muncitori rotofei și foarte sârguincioși. Ca să rezum imaginea zic doar că o dărâmat Cinema-ul Modern, singurul cinematograf, măcar în teorie a Sucevei, loc față de care nu pot să zic că nu aveam un minim de atașament. Acolo am văzut primul film de cinematograf și în vreo două rânduri m-am alcoolizat pe acoperișul lui. În loc vor face un centrul cultural super pizdă plin de chestii și de cultură. În centru am observat că nenea Lungu s-o ținut de promisiunea lui milenară și o început să ne construiască, spre extazul nostru o ditamai parcarea subterană. Însă nu știu câți oameni știu de fapt pentru ce se sapă acolo. Majoritatea rămân pe ideea clasică cu pusul de conducte și țevi. Dar fără grijă încă se mai sapă pentru schimbat țevi. ”Marea canalizare” pare deja un proces veșnic, caracteristic pentru oraș și cu mare potențial turistic. În rest, crâșmele prosperă, țigăncile aleargă după tine să-ți vândă ”gratis” poze cu prea-sfinții și părinții își cumpără aparate de făcut pâine cu dulceață.</div><div style="text-align: center;">* Am ajuns înapoi în Cluj și am fumat mult.</div><div style="text-align: center;"><br />
</div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-52372395093740411922010-11-03T04:16:00.001+02:002010-11-13T10:26:50.531+02:00Poveste studențească(partea I)<m:smallfrac m:val="off"> <m:dispdef> <m:lmargin m:val="0"> <m:rmargin m:val="0"> <m:defjc m:val="centerGroup"> <m:wrapindent m:val="1440"> <m:intlim m:val="subSup"> <m:narylim m:val="undOvr"> </m:narylim></m:intlim> </m:wrapindent> </m:defjc></m:rmargin></m:lmargin></m:dispdef></m:smallfrac><br />
<div class="MsoNormal"><span lang="RO">Piezișa izvorî multă bere în acea zăpăcită seară de sesiune. Studenții, rumeni în obrăjori și bine îmbuteliați își luară studentele și merseră la cămine să joace mult remi cu ele. Alți studenți, acei mai fără de studente, rămaseră să mai curețe de prin paharele și sticlele teraselor. Unii dormeau, pe mese, pe jos, prin băncile Hașdeului, acoperiți bine de pătura călduroasă a studenției. Rămaseră însă câțiva vagabonzi derutați, care încă nu se încadrau în nicio categorie. </span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Patru bețivi, zdraveni ca trestiile, încercau din răsputeri să coboare Piezișa. Primul care ieșea în evidență din gașcă, părea hotărat și mândru, avea o sticlă pe jumate goală de bere în mână, cu ajutorul căreia își păstra echilibrul. Cel de-al doilea,care părea a fi altruistul grupului, se chinuia disperat să-l țină măcar formal pe picioare pe al treilea, care era pe trei sferturi mort de beat. Cel de-al patrulea cobora panta străzii încet și chibzuit, sprijinindu-se de garduri și stîlpi, flegma cumpătat și încerca să fredoneze balade rock. Toți patru aveau examen a doua zi.</span></div><div class="MsoListParagraph" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Băă! Aruncă bă sticla odată! Vrei să ne ia garda? Nu vezi că mă chinui să-l târâi pe mortul ăsta! </span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 0.25in;"><span lang="RO">Într-adevăr individul altruist, nu mai avea nici puteri, nici chef să-l poarte-n spate cârpa de om, care de bine de rău, începuse să saliveze pe el. Așadar continuă problema:</span></div><div class="MsoListParagraph" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Hai bă, lasă sticla că borăște ăsta pe mine acuma! Ajută-mă să-l car calumea!</span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 0.25in;"><span lang="RO">Însă cel cu sticla rămase la un subiect în urmă:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Și ce dacă mă ia garda mă? Ce se întâmplă, n-am înțeles? Vin și-mi iau berea din mână sau ce? Să vină dracului, mă piș eu pe ei de lăbari!</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Și invocând inconștient natura, cel cu berea, se duse după un colț de clădire să-și elimine greutățile. Cel cu mortu-n spate deveni și mai moralist:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Bine mă! Ai rezolvat problema! Oameni în stare de ebrietate, unul aproape în comă, consum de alcool și urinare în spațiu public. Acum mai rămâne să ne luăm la bătaie. </span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Urinatorul reacționă vulgar:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Mai rămâne s-o futem în cur pe mă-ta în spațiu public. Taci bă! Stai calm că încă nu se întâmplă nimic. Aici suntem încă pe Piezișă. Ăsta e un tărâm mirific și inviolabil, garda nu are puteri aici. Lasă că ăsta își revine el. Tu Andrei ești ok omule? Te văd cam melancolic așa.</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Tipul iubitor de garduri și stâlpi, își auzi unul din numele de botez și realizând printr-o deducție nu prea matematică că el e singurul Andrei din zonă, se simți dator să răspundă:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Da da, n-am nimic, ce să am? Doar că nah, noi unde naiba mai mergem acum? Eu mâine am examen!</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Da? Uite, îl vezi pe Alex? Ăsta așa mai leguminos de felul lui, cu zăbale pe la bot. Și el are examen! Ce zici crezi c-o să ia 10? </span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Andrei, student conștient și bursier decăzut răspunse iritat:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Mă doare-n pulă de Alex! Nu eu l-am pus, să facă concurs de băut bere cu nu știu ce cocălar, ca să impresioneze o pizdă coșoasă de care i s-o sculat lui. Eu mâine am examen de la 10 și deși n-am învățat nimic, vreau măcar să fiu lucid!</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Tu vrei să fii lucid dar niciodată nu ești! (răspunse cel pișolcos, sorbind cu bărbăție ultimul strop de bere și aruncând stângaci sticla, jos în stradă.)</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Cel ce avea grijă ca balele lui Alex să nu cadă pe astfalt, ci pe dânsul, renunțase de ceva vreme să-l mai miște pe individ. Se puse jos în fund pe astfalt, îl culcă și pe mort își aprinse o țigară, după care întrebă:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Ok, înțeleg că Alex va avea o restanță în plus, dar totuși ce facem cu el?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Ceilalți doi rămaseră serioși, mestecând atent problema. Se uitară lung la tânărul corp studențesc, întins atât de vulgar pe astfalt. Nimeni nu știa că acel suflet fragil, ascundea vise, speranțe și un potențial demn de ridicat munții. Însă în ciuda acelui potențial, Alex, în moarta ipostază în care se afla, mai mult ca sigur nu ar fi produs zâmbete și voie bună mamei lui. Ori o poză cu el tot bălit pe la bot nu ar fi făcut cel mai bun cadou pentru ziua lui mă-sa. Însă ziua mamei era departe, iar Alex avea încă ceva timp să i se revanșeze. Cel de lângă el întrebă din nou:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Deci ce facem?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Ceilalți doi răspunseră aproape într-un cor perfect:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Îl îngropăm!</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Și dintr-o dată, dintr-un purgatoriu inundat de bere, vocea lui Alex țâșni la lumină:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">S-o îngropi pe mă-ta!</span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 2.5in; text-indent: 0.5in;"><span lang="RO">*</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"> După vreo 3 minute Alex hrănea din belșug rațele, la baza unui panou electoral. Dădea afară, cu multă părere de rău, bere după bere, tequilla după rachiu, și rachiu după vin. Obținuse el un coctail interesant acolo. Ceilalți trei așteptau cu câtiva metri mai sus, pentru a nu cumva să-l intimideze pe om în sensibila sa activitate. Apoi, după ce grohăiturile de rigoare încetară, unul dintre ei întrebă grijuliu:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Nah băi, ce-ai făcut acolo?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">M-am lepădat de satana!</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Bravo mamă! Meriți un Scooby snack pentru asta! Poți să stai în picioare?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpLast"><span lang="RO">Alex răspunse la întrebare printr-o încercare. Se sprijini de panou, își ridică un picior, apoi pe celălalt, luă o gură strașnică de aer, luă mâinile de pe panou, se dezechilibră și căzu direct în propria creație. </span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Urmară înjurături și râsete, clipe de agonie și extaz și pentru ca totul să fie în ton cu voma lui Alex, băieții fură întâmpinați de veseli musafiri:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Bună seara domnilor, agent Sumeag Paul, un act de identitate vă rog. </span></div><div class="MsoListParagraphCxSpLast"><span lang="RO">Cel agitat de mai devreme șopti un ”Vezi în pizda mătii, ce ți-am spus eu? Acum hai să te văd că te piși pe ei” și își pregăti un grandios discurs de ”Știți, eu nu am buletinul la mine”. Ceilalți doi, cetățeni mai conștienți, își scoaseră cuminți buletinele iar Alex de emoție mai vomită odată. </span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Subofițerul Sumeag îl adulmecă rapid pe cel de jos și făcu o moacă formal intrigată:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Respectivul e cu voi?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Cei trei se uitară părintește la Alex, care tocmai încheiase operațiunea și rupea frunze pișate de câini pentru a se șterge pe mâini și pe față. </span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Da, se pare că de-acum începe să fie cu noi. </span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Polițaiul nu gustă ironia:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Bă borâtule! Scoală-te și dă-mi un buletin. Cum te cheamă?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Alex se ridică clătinat, trase o flegmă consistentă, mai călcă odată pe balta sa, și se apropie încet de organul legii.</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Dar dumneata cine ești?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Polițistul răspunse poetic:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Agent de poliție Sumeag Paul de la secția nr. 4 Hașdeu.</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Alex mai flegmă odată și mai vârtos, bulgărele ajungând între picioarele polițistului. Acesta inimidat făcu un pas înapoi.</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Să mori tu că ești agentul pulii?! Arată-mi legimitația, insigna, sau ce bucata de carton trasă la imprimantă primiți voi.</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Polițistul se enervă de atitudinea bețivului:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Domnule vă rog să vă măsurați cuvintele. Legitimația mea e în mașină, dar pe tine n-ar trebui să te doară capul de asta. Zi-mi cum te cheamă!</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Dar ce domnule? Nu aveți buzunare dar aveți mașină? Eu până nu văd o legitimație, n-am dreptul să-mi arăt decât pula! Dacă vreți v-o arăt!</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Ceilalți trei, impulsionați de tupeul lui Alex, începură să prindă și ei curaj. Se întoarseră spre celălalt polițist, care mai timid de felul lui, rămase în spate să noteze datele de pe buletine. Se vedea că-i speriat și puțin cam tremurând. Andrei răbufni:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Domnule, vă rog să ne dați actele înapoi. Știți că e interzisă înmânarea buletinului altei persoane decât reprezentantului legii? </span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Dar noi ce suntem băi?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Alex începu să râdă:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Sunteți martori de-a lui Iehova culegând ciupercuțe, din câte îmi dau eu seama! Dar nu-i treaba mea. Dacă nu-mi arăți o legitimație, atunci îmi pare rău dar voi fi nevoit să întrerup prea-frumoasa discuție și să vă urez toate cele bune.</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Între timp băieții tăbărâră pe polițistul mai timid, și smulseră buletinele din mâinile înfricoșate ale organului. Agentul Sumeag era iritat de situație și-i ordona încontinu celuilalt să cheme ajutoare prin stație și să aducă legitimațiile. Dar agentul timid, ne mai suportând situația îi șopti rușinat: ”Băi, dar știi că nu avem. Hai să plecăm!”</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Băieții se arătau mândrii de victoria lor și începură cu sfaturi de viață:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Măi oameni, nu vă pierdeți timpul. Mergeți la o bere, scoateți o fată de mână. Știu, înțeleg, și eu vroiam să mă fac polițist când eram mic, dar nu s-o putut. Așa că mergeți și lăsați-vă de lăbării din astea.</span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 0.25in;"><span lang="RO">Fix după ce Alex pronunță cuvântul ”lăbării”, se opri la baza Piezișei un Logan alb, pe care scria foarte caligrafic: Poliția municipală Cluj – Napoca. Portiera se deschise încet și sumbru și din mașină ieși o chestie de vreo 2 m, care cu tot cu șapca emblematică ajungea la vreo 2, 30. Omul sorbi dintr-o privire scena și întrebă zâmbitor:</span></div><div class="MsoListParagraph" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Ceva probleme băieți?</span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 3in;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 3in;"><span lang="RO">*</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"> Sediul central al poliției din Cluj părea mai simpatic pe din afară decât pe dinăuntru. Încăperea unde trebuia să înceapă buclucul, avea un subtil aspect de spital, dar era puțin mai îngrijită și mai călduroasă. Pe peretele din fund era un afiș mare cu ”Nu fuma marijoana, pentru că heroina ucide!”sau oricum asta înțeleseră băieții. Apoi mai era unul cu violența domestică, altul cu traficul de carne vie și cu crima, dar toate erau atât de morbide încât păreau capuri de afișe, Cannible corpes ori Mayhem. În orice caz, nu era un loc prea ”user friendly”. </span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"> Băieții erau neliniștiți și speriați. Fuseseră aduși în acea încăpere, dar încă nu veni nimeni să le spună exact ce avea să li se întâmple. Erau tăcuți și nemulțumiți că nu aveau țigări. Alex fiind cel mai îngrijorat, sparse liniștea:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Băi, oare mai prindem ceva mișcare în Fire? </span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Ce mișcare băi? Ție îți mai arde de Fire, după toată treaba asta?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Care treabă? Ce? Ne-am plimbat cu duba, am văzut și noi cum e poliția. Eu zic c-o fost frumos. În primul rând m-am trezit din beție, deci e bine că o să mai pot să beau.</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Bă voi știti că mâine avem examen?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Nu, uitasem. Mulțumesc Andrei că mi-ai adus aminte, deși nu era necesar. </span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Și totuși ce credeți c-o să ne facă?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">O să ne pună să futem o grasă urâtă care ascultă Nightwish. Ce crezi c-o să ne facă? Așteptăm să ne aducă buletinele și apoi plecăm în Fire.</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Și cu ăia doi gabori care era treaba până la urmă?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Poponari în luna de miere, nu știu! Aflăm îndată!</span></div><div class="MsoNormal" style="margin-left: 0.25in;"><span lang="RO">Imediat, ușa camerei se deschise calm, și polițistul gigantic de mai devreme apăru, serios și obosit. Îi privi dintr-o bucată pe cei patru Făt-Frumoși. Arătau unul mai jerpeli și mai fricos ca celălalt. Le aruncă în scârbă buletinele și își fixă privirea sprâncenoasă pe Alex:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Domnule Stângu, știți că vomitatul în locurile publice este interzis, nu?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Alex fu marcat de-o vinovăție pură:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Da, știu!</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Și știți cât e amenda aferenă, nu?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Alex tot mai vinovat:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Nu știu. E mare?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Polițistul zâmbi:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">E destul de mare. Poți cumpăra multe beri pe Piezișă cu banii ăștia.</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Alex aproape pierdut:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Păi cât?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Nu mai contează acum. Ce-ai făcut tu, a fost un pur gest studențesc, demn de iertare, față de situația celor doi agenți care v-au interceptat mai devreme.</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Brusc luminați la față, cei 4 întrebară în cor:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Dar care-i treaba cu ei?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Treaba cu ei, continuă polițistul, e că s-au dat drept organe de poliție, folosind legitimații false.(Alex tresărind: Deci am avut dreptate!) Îi vom ține 30 de zile în arest și între timp le vom stabili sentința.</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Alex, nerăbdător:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Deci noi am scăpat?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Da voi ați scăpat. Dar mai e o chestie la mijloc...</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Cei patru reînghețară. Polițistul continuă:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Am găsit o sumă 400 de lei la ei și nici unul n-o poate justifica, neavând vreun loc de muncă stabil. Așadar luând în calcul ipostaza lor de pretinși polițiști, vom considera că banii i-au adunat de pe amenzile cerute. Prin urmare vă întreb, le-ați dat bani?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Băieții rămaseră dezorientați de întrebare. Nici unul dintre ei nu-și aminteau când fusese ulima oară când dăduseră vreun leu, fără să primească nimic în schimb. Și doar mai primiseră amenzi, dar pe toate le plătise mama. Deci răspunsul lor în unalimitate fu:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Ăă da! Le-am dat bani. Ne-au dat amendă și le-am dat bani.</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Polițistul serios:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Cât?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Niciunul nu se gândise la cea de-a doua întrebare, lor pur și simplu li se păruse amuzant să mintă. Acum minciuna trebuia continuată, iar răspunsul trebuia să fie gândit. Și încercară să dea un răspuns gândit:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">200 lei! Fiecare! Ba nu, mă scuzați, în total, la un loc! Atât i-am dat!</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">De ce i-ați dat fiecare? Când doar Stângu a fost singurul ce a comis o infracțiune, într-o oarecare măsură...</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Marele polițist era intrigat și anume își păstra sprângenele oblice. Băieții erau aproape morți. Nu știa nimeni de ce Alex mințise. Prostul, în loc să profite de bunăvoința polițistului și să jure c-o să fie cuminte, el se băga mai tare în câcat. Cel mai moralist și mai etic dintre băieți, Tibi, cel ce cărase adineaori cadavrul lui Alex, avu un impuls divin și spuse:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Știti, noi de fapt...</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Polițistul, sătul să stea de vorbă:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">De fapt ce?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Alex sări eroic:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">De fapt eu nu aveam 200 de unde să platesc, și băieții m-au ajutat, fiecare cu cât a avut!</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">A! Păi așa zi băi. N-am timp să stau toată noaptea după voi. Mă duc imediat și vă înapoiez banii iar apoi puteți pleca.</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Un zâmbet mare și entuziasmat acoperi de-o dată fețele celor patru. Alex se autointitulă rege și în gând, începea să-și sculpeteze un tron, Tibi oftă ușurat, iar ceilalți doi începură să-și șoptească: ”Avem bani de bere! ” Polițistul dădu să plece, dar remarcă schimbările de mimică ale indivizilor, și ceva îi mirosi urât:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Vă ia mama dracului pe toți, dacă mă mințiți! Ați înțeles? (și spre Alex) Ai înțeles mă?</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Iar Alex zgribulit:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Da, domnule! Nu, nu mint! Adică nu mințim! Nimeni, niciunul dintre noi nu minte!</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="RO">Polițistul, mulțumindu-se cu moacele speriate și zăpăcite ale băieților, deschise ușa și vorbi hotărât:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><span lang="RO">Bine atunci! Oricum veți avea ocazia de a vă reconfima sinceritatea, la procesul celor doi distruși care în seara asta, brusc și subtit și-au terminat cariera ca polițiști. Veți fi informați prin poștă, când și unde trebuie să vă prezentați. </span></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-79535400097353849602010-11-01T11:13:00.000+02:002010-11-01T11:13:58.093+02:00Lunea nu mă vrea, nu mă place, nu mă dorește.Și încerc, și mă chinui și mă strufoc să fiu om, și student silitor și cuminte și din alea, dar existența îmi propune mereu altceva. Lunea se joacă cu mine, cu umor de clasa 3a.<br />
Și mă scol eu bătrânește la ceva minute după ce mi-o sunat alarma. Chiar m-am mirat că am reușit să ating realitatea cu ochii la ora 8,55 luni dimineață. Primul impuls, ăla de lene universală, despotică chiar, pe care-l exprimi mereu prin ”îmi bag pula în școală” și-l continui prin a cădea înapoicu capul pe pernă, mi l-am învins. Așadar, împungând balaurul, m-am pus în două labe, mi-am tras izmenele nespălate(dar totuși destul de spălate pentru a ieși în lume) și am ieșit repejor din cămin nu cumva să întârzie băietu la școală. Afară - frig enervant de dimineață, care te împinge înapoi în căldura patului, și puțină lume. M-am mirat totuși, știind că oricât de dimineață ar fi studenți adormiți tot mai vezi prin Hașdeu. Acum nu era aproape nimeni. Un nene ce-și hrănea copii din strâns frunze publice, strângea frunze publice, mai colea unul venea de la gară ca melcul cu casa în spinare. Cobor pe Clinicilor, si deja mai multă aglomerație. Grăbiți, împiedicați, bătrâni, prea bătrâni etc. Așa deci tătu era roz, mirosea a plăcintă de mere și tăt era plin peste tot de curbee simple ori duble(double rainbow all the waaay!) până când am ajuns pe memo. De pe Memo deja lucrurile începeau să nu mai pută a plăcintă cu mere. Multe chioșcuri, buticuri, restaurante ori crâșme nu erau încă deschise ori de-abia se deschideau. Ceva nu puțea bine în Danemarca de vreme ce se simțea până în Cluj. Deci care era prostia. Se plimbase ora, încet și galant ca o domnișoară respectabilă, puțin înainte. Deci nu era 9,20, ci 8,20, nu mă sculasem la 8,55, ci la 7,55. Instinctual totuși mi-am continuat drumul spre M. Viteazul(trebuia să ajung la sediul Poliției pentru un field trip cu grupa de securitate) dar ajuns deja în față la Mec m-am oprit, m-am uitat în jur, am cugetat, am analizat, și mi-am băgat ce aveam de băgat la ora aia și-am plecat înapoi la cămin.<br />
...Și ca să vezi că nu-s eu prost, ci ziua de luni e rea, acum o săptămână tot așa, mă duc la școală, încrezător și plin de vise, ajung la Casa studenților și mă întâlnesc cu-n coleg: Cică nu se face de la 12, că s-o mutat de la 10. Și peste o săptămână la 10 trebuie să mergem la Poliție să observăm cu fac ăia cazuri, vii? Și eu bineînțeles: Da, normal că vin, foarte tare ideea că ne bagă deja în pâine.....”<br />
Cu două luni inainte îmi reveneam cu greu după Fight Club-ul cu Neacsu, deci mi-am imobilizat toată ziua.<br />
Cu trei luni înainte m-am molipsit de la lenea lui Teiu și n-am mai mers la școală.<br />
Acum patru luni țin minte că am mers de la 8. Prima dată în viața mea când am aflat că ora asta poate fi petrecută și la școală. Oricum după aia am mers și m-am culcat...<br />
Oricum cred că nu-i lunea de vină cred că-s eu prost de fapt. Dar asta încă e doar o mică bănuială.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-29484714034438453382010-10-31T23:31:00.000+02:002010-10-31T23:31:56.179+02:00Cele două borale.Mereu când mă duc și eu ca omul să preaslăvesc mama natură, mă indispun admirând borala din pișătoarea vecină. E o compoziție urâtă și diformă, dar împrăștiată în mod curios și armonios pe toată suprafața pișătoarei(chiar nu știu cum îi zice la chestia aia unde te piși. Auzeam prin bătrânii cu liceu de prin satele de munte, că se zice urieră. Dar acest cuvânt îl bâlbâi și nici nu mi se pare frumos). Dar nu existența în sine a boralei mă intrigă(vroiam să folosesc un cuvânt mai chizdos precum dez-fenq-shui-ește, dar mi-am dat seama că nici pe ăsta nu-l pot pronunța calumea), ci faptul că o borât cineva acolo. Ca s-o iau sistematic, la intrarea în baie era io chiuvetă, mare și vânjoasă, ivită chiar și de ce ce-i mai proști, apoi mai sunt cele 7 bude(nu știu dacă-s 7) unde prin definiție și în conformitate cu legile morale și imorale ale societății, acolo borăște lumea. De ce să borăști în pișătoare? Pișătoarea este un element respectabil, un prieten ce te susține la nevoie. Și să zicem că nu-i mare câcat că o borât ăla în pișătoare, dar încercând să-mi imaginez scena crimei, iarăși nu mă pot dumeri de-o treabă. Adică cel borâtor a borât în timp ce se pișa ori doar pur și simplu i se părea lui simpatic să bage capul acolo și să borască. Nah, oricum nu-i treaba mea. Poate că borala a fost creată genetic acolo, poate cineva o primit o pedeapsă la adevăr sau provocare, ori poate în tavanul de la baie este o gaură și o cioară foarte mare s-o câcat și câcatul o căzut prin gaură fix în pișătoare. Doar Dumnezeu știe.<br />
...Și pentru a face o legătură(deși nu știu de ce insist pe subiect, dar hai nah), în comparație, tot la etajul meu, pe trepte, fix cum cobori, se distrează alt exemplu eșuat de beție umană. Numai că asta e mult mai violentă. Se întinde pe vreo 3 trepte, dar pe prima e cea mai mare bucată. E dubios dar să zicem că în aceste condiții, nu existau alternative. În acest caz, toată treaba împrăștiată și nestrânsă de 3 zile e enervantă că trebuie s-o obolești, să-și dibuiești picioarele în așa fel încât să te contopești cu dânsa.<br />
...Trebuie să fie o legătură între cele două borale. Însă ce fel de legătură? În primul rând, care dintre borale a fost cea primordială? Ori, a fost unul singur, ori doi borâtori? Să fie asta o primă încercare conspirativă de a bori în întregime căminul 16? De la ce anume s-a borât? Să fie Katana? Să fie vin de masă de la Recaș? Să fie Katan plus vin de masă de la Recaș? Andreea Marin? ...nu se poate ști.<br />
...Sper doar ca femeia de servici să nu-și pună aceleași întrebări ca și mine și să șteargă măcar alea de pe scări...Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-50823630907061819412010-10-30T21:50:00.000+03:002010-10-30T21:50:18.479+03:00Cum arăta Clujul, dacă nu era criza?!Întrebare pe care bineînțeles că mi-am pus-o, dar nu mi s-o părut o chestiune interesantă decât de ceva timp încoace. În navigările mele zilnice, căutând proiecte de dezvoltare urbană, imobiliară, construcții de ansambluri rezidențiale și treburi din astea, am dat peste tot mai multe articole de ziar vechi, anterioare începerii crizei (sept.2008). Și din articolele respective am aflat că acum 2 ani, multă lume se pregătea să transforme Clujul într-o metropolă, să-l blindeze cu zgârie noare și trenuri suspendate. Prima dată am văzut proiecte de genul pe <a href="http://www.skyscrapercity.com/showthread.php?t=567681">skyscrapercity</a> unde arhiecții plănuiau un mare centru de afaceri în Mărăști, dar nu le-am prea băgat eu în seamă, crezându-le speculații. Dar se pare că 2008 oamenii vorbeau mai serios despre zgârie nori, ori vorbeau la fel de serios precum cei din 2010 despre lipsa pâinii. Așadar diverite companii mai mari ori mai mici, investitori de toate tipurile de burți, plănuiau mari proiecte imobiliare în municipiul Cluj Napoca. Astfel, bazându-mă pe ce informații am auzit, Kolozsvar-ul anului 2010 dintr-un univers fără crize financiare, arăta cam așa:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.cartierultineretului.ro/assets/pozeCasa/harta_mare.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br />
</a></div>În Observator, ar trona falnic pe locul fostei clădiri Sigma și a clubului Obssesion, două turnuri a câte 35 etaje, zise nah evident Sigma towers, gemeni ai lui nenea Paszkany. Turnurile ar fi urâte și construite în stil chinezesc. Apoi în Bună Ziua, zisă cu entuziasm ”Pipera clujului”, compania Carmel Land development ar fi câcat deja un cartier cu 24 de blocuri de 6-9 etaje, unul de 30 și alte două de 24 de etaje. Și asta fiind doar o singură companie! În Bună ziua, din cîte știam eu se îngrămădeau mai multe. Mănășturul ar fi fost mai frumos cu 3 blocuri a câte 18 etaje fiind botezate cu multă aluzie ”Tower park”. Pe Calea turzii deasemenea niște englezi ar fi vrut să facă blocuri de 13 - 20 etaje dar nu le-o ieșit. În Gheorgheni se plănuiau două clădiri de 14 etaje. Dar spuma spumei, Manhattanul Manhattanurilor ar fi fost Mărăștiul. Les tours de Cluj ar fi fost un proiect destul de prea fantezist, care încă n-are ceva căuta în orașele din România, amplasat în Mărăști în Spatele turnului BRD. Așadar noul centru financiar ar fi trebuit să fie format în partea de nort dintr-o clădire cu două corpuri, de 21 și respectiv 20 etaje, apoi să continue cu o clădire de 12 etaje iar în est, despărțite de restul de o grădină publică vor fi încă două clădiri de 20 și respectiv 16 etaje. Plus, în planurile de dezvoltare a Clujului de dinainte de marea bubă financiară includea construirea cartierului Tineretului, ori a cartierului Lomb. Tineretului se vrea a fi la marginea orașului, la capătul Bld Muncii, dincolo de zona industrială și se vrea a fi foarte mare, you can see for yourself.<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img border="0" height="320" src="http://www.cartierultineretului.ro/assets/pozeCasa/harta_mare.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="320" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Cartierul Tineretului</td></tr>
</tbody></table>Proiectul din câte știu este activ și o început ceva lucrări la el, dar în nici un caz nu văd să-l finalizeze fix cum arată în poză.<br />
Cartierul Lombului este deasemenea un loc unde ne-am fi jucat acum dacă nu era criza: 30.000 loc. 10 cămine studențești, 5 hoteluri.<br />
În fine, să zicem că astea două cartiere nu ar fi fost finalizate până în momentul de față, dar în rest, dacă e să credem ce zic investițiile, orașul ar fi arătat cu mult altfel. Deci cumva că doamna criză o fost și este destul de rea. Însă revenind la ideea de newyorkizare a Clujului, țin încă să-mi afirm nobilul scepticism. Orașul ăsta, trebuie întâi să-și recondiționeze clădirile vechi, să dezvolte zonele sărace, n on. Zgârie norii îmi plac, dar nu oricum și oriunde. În concluzie, mă bucur c-a venit criza și-a stricat multe planuri, pentru că a început lumea încet încet să nu-și mai facă planuri fanteziste și să nu se supraevalueze prost, pe ei și bunurile lor.<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img border="0" height="272" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgP_37FyIPKJPPH51jdBMgb2y9PcbXhvdlxETKz7cQyO-Pv_f4qJdAMZD9PjbFyg73CiMMHcQuhiXMF6vCLWx7yQzOAJUg5z6b2yBTft2UnRB-FkraIq_-8CQX_yklDsuWReYLwPGW6rB3U/s640/092ra4.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="640" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Clujul în anul 2010 - univers paralel</td></tr>
</tbody></table><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgP_37FyIPKJPPH51jdBMgb2y9PcbXhvdlxETKz7cQyO-Pv_f4qJdAMZD9PjbFyg73CiMMHcQuhiXMF6vCLWx7yQzOAJUg5z6b2yBTft2UnRB-FkraIq_-8CQX_yklDsuWReYLwPGW6rB3U/s1600/092ra4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-80144151348092259282010-10-29T14:59:00.001+03:002010-10-29T15:00:19.419+03:00Imitație bună de Floyd.Și-am purces până la urmă la concert Speak floyd, ținut spre exazul fiecărui fan Pink Floyd prezent, în Fashion club - <i style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">summer lounge</i>. Într-adevăr duhnea a high class, a oameni îmbrăcați în armonie cu muzica ce aveau s-o asculte, fiecare cu sclavul negru ori cu mexicanul, la 3 m în spate. Lăsând exagerările de anturaj la o parte concertul și-o meritat banii. O fost multă lume, o trebuit să așteptăm până intra ultimul nobil cu rezervare, ca să intrăm și noi studenții, mi-o amorțit picioarele și coloana dar oamenii din Speak floyd s-o făcut impuși. Dar ca s-o luăm mai realist, valoarea acelor omuleți cântăreți e c-o reușit să creeze chiar o atmosferă de Pink Floyd, în rest nu se poate vorbi de mai mult.<br />
...Pe domeniu de câcare interioară, că tot nu mă pot abține s-o dau și pe din astea, am reușit în sfârșit să dorm. Dacă ieri eram cuprins de un fel de optimism existențial, asta era din cauza nesomnului. Ciudată stare indeed. Faptul acum sunt la curent cu cele biologice nu mă mai face să mă simt special, nu mai sunt ăla chizdos care învinge somnul, deci prin urmare am tendința să revin la cele casnice, la văicăreli și câcări de creier. Dar pentru a păstra totuși loc pentru cuvinte mai pline, voi continua mai târziu cu altceva.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-30298584879655471892010-10-28T11:52:00.000+03:002010-10-28T11:52:04.829+03:00Impresii și cărți.Nu s-a schimbat de mult nimic, și totuși mereu am impresia că mă învârt cu chestii noi. Îmi e frică de monotonie, de rutină, de mecanismele sociale ce voi fi obligat să le însușesc mai târziu, pentru a supravețui, dar eu în impresia mea de zăpăceală continuă sunt un om cu habitaturi fixe. Nu mare brânză ce zic și nici nu-i prima oară când o zic, însă de ceva timp încoace și cu precădere de azi, încep să mă cam satur de vechile obiceiuri. Mă văd nu pierdut, dar ținut mereu la un anumit stadiu intermediar, care nu mă mulțumește, care lasă de dorit mai mult. Nu pot să acuz pe nimeni pentru propria-mi indispoziție, și nici pe mine nu-mi mai vine să mă acuz, pentru că m-am plictisit s-o fac. Trebuie să dibui mai clar toată treabă, să văd în ce colț întunecos sălășluiește buba. E o bubă misterioasă. Momentan încerc să-mi umplu timpul cu chestii cât mai diverse, și nu neapărat ce să necesite ieșirea afară.<br />
Așadar de când am venit în 16 am reînceput să citesc, nu mult, dar cu potențial de mai mult. Preainteligentul domn Neacșu mi-a împrumut o carte cu titlu simpatic: <u>Narcoticele în cultura română</u> de Andrei Oișteanu. Cartea e serioasă, detaliată și nu tratează din păcate etnobotanice. Citind-o vei afla că gălbenelele din ceaiul bunicii, dacă te porți într-un anumit fel cu ele, te vor face mai zâmbitor, deși autorul nu insistă pe procedeul în sine. Pe deasupra vei afla că magiunul pe care-l gustau boierii români nu era făcut din prune, vei începe să respecți mai mult secara și îți vei confirma supoziția referitoare la moralitatea scriitorilor din care ai dat bacul. În concluzie ideea e că nu suntem doar o țară de junkălăi ci o țară de junkălăi cu tradiție. <br />
Mi s-o redeschis foamea pentru lectură, deși nu o foame foarte mare. Mi-am luat Diplomția lui Kissinger și am făcut rost de Al treilea val de Toffler, cărți care se înțeleg bine cu ce fac eu la școală și sper să-mi prindă bine pe viitor. Nu vorbesc despre ele că plictisesc mințile firave ale cititorilor, motiv pentru care, până acum pe blog nu am scris chestii istorice.<br />
Diseară cântă <u>Speak Floyd</u>, trupă tribut Pink Floyd cu destul de mare renume în treaba asta, și mă gândesc dacă să dau două zile de mâncare pe bilet. Balanța fiind foarte balasată, încă mă mai gândesc.Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-17687744021288398512010-10-15T14:56:00.001+03:002010-10-28T18:01:25.511+03:00Început de dicționar de crâșmeAșadar de când am ajuns în Cluj toamna asta am reluat în parte procesul de crâșming masiv început cu entuziasm și speranță anul trecut. Și precum zice expresia ”în Cluju cela e tăt o casă ș-un bufet”, marea capitală ardelenească are cu ce se mândri la capitolul crâșme, cărciumi, baruri, cafenele, bufeturi, bodegi, cluburi, restaurante, localuri. Și culmea la cât de bețiv împuțit am fost până acum încă mi-au scăpat o bună parte din locurile în care poți bea. Prin urmare mă tentează să trec în revistă, ziar și-n cartea de bucate niște locuri unde am șezut în ultima vreme și care înainte nu erau pe lista mea de băut:<br />
<u>Casa Taufer - jazz cafe</u>: e un loc destul de fancy, unde principalii respiratori de aer sunt oameni bine îmbrăcați și care miros burghez. Prin urmare și prețurile sunt la fel de bine îmbrăcate. Timișoreana e 5 lei, un preț care iese clar din standardele studențești de max. 4 lei. Însă nu se poate spune că locul nu-și merită prețurile. Decorațiile sunt de bun gust, predominând țambale pe pereți și multe alte gadget-uri trendy pe care mintea mea umilă nu le poate descrie. Atmosfera e și mai interesantă mai ales dacă îl ai pe Teiu lângă tine să-ți spună bancuri cu negrii. Locul e între Casa Matei și Piața muzeului, perete-n perete cu Krajczar(Croița).<br />
<u>HLC - High light cafe:</u> Cafenea care după nume bineînțeles că sună pițiponecește și te-ai aștepta să vezi mulți indivivizi cu ceafa atârnândă. Dar din ce-am văzut nu-i chiar așa. Crâșma cumva deasupra Fire-ului cum dai colțul spre Casa Matei și e un loc destul de chill ziua. În genere aduce mult a Zorki, Le general ori altele de tipul lor doar că are o cameră super-secsi cu saci dă șezut și mese joase. Muzica e ambientală și merge mai bine dacă pe lângă cafea ai la dispoziție și-un cui. Cafeaua m-o cam dezamăgit, eu care în fiecare cafenea cu nume pompos caut cafea bună, n-am prea avut ce alege. Mi-am luat o cafea vieneză, la 6 lei(deasemenea mult prea scumpă pentru standardele studențești) care în afară de frișca în abundență și gustul asemănător cu al cafelei nu prea m-o impresionat. E fain totuși că poți inspecta Piața Unirii de pe geam și poți vedea cine traversează pe trecerea de pe Memo.<br />
<u>Paint:</u> crâșmă împuțită de rockeriști pletoși cu TIMI LA 3 LEI, fapt care bineînțeles mă convinge să respect locul foarte mult. Paint-ul e pe Clinicilor, cum vii de la BCU fix înainte să ajungi la Tavernă. Lumea zice că locul e viitorul Fire, chestie pe care nu pot zice c-o cred și nici c-o vreau, dar într-adevăr e tot aceeași brânză grotă cu multe cămăruțe. Se cheamă Paint pentru că vei găsi mâzgâlituri ce se vor a fi psichodelice pe pereți. Oricum e urât că dau muzica prea tare și nu te poți înțelege cu nimeni. Dar n-ai ce-i cere, Timi la 3 lei și 100 de vodkă cu 6 lei.<br />
Deși nu vreau eu să le fac concurență la ăia din Zile și Nopți, dar văd că-i simpatic să descrii crâșme, la urma urmei la ce naiba is bun eu pe lumea asta. So, o s-o mai fac.Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-62824035960036120462010-10-14T19:04:00.000+03:002010-10-14T19:04:43.014+03:00Nu se întâmplă nimic.Nu știu, nu-mi vin cuvinte frumoase ori care să imite un tip de inteligență. Nu-mi vine un subiect interesant. Și interesant e un cuvânt destul de plictisitor și numai bun pentru a descrie toată treaba. Însă treabă e unul cu substrat și cu potențial de inside joke. Mi-o crescut prea mult unghiile și scriu mai incomod ca de-obicei. Și n-am unghieră, și dacă aș avea unghieră mi-ar fi lene să-mi tai unghiile. Deci voi aștepta să-mi cadă.<br />
...Clujul se poartă mai frumos cu mine toamna asta. Și bineînțeles din respect și bună cuviință am început și eu să mă port mai frumos cu el. N-aș putea încă să-l descriu într-o culoare de orice fel. Nu știu ce s-a schimbat, nici nu-mi bat capul să-mi dau seama. Oricum am început să nu mai văd așa de mult. Și într-un mod ciudățel e bine că nu mai văd atâta. Am chiorât, deci vreau câine și baston. <br />
Deși timp de 3 săptămâni până acum nu mi-am mai dat nicio impresie de scriitor, continui să-mi scriu romane de succes în unele tripuri. Dar încă nu mă las impresionat de puterea imaginativă a fumatului. Tripurile bune oricum le uiți, iar cele care atunci ți se par bune și te chinui să ții minte, îți apar a doua zi dimineața mult prea infantile. Poate nu ție, dar la mine așa se întâmplă. Și asta e printre puținele chestii pe care le mai iau în considerare. În rest nu prea știu ce mi se întâmplă. <br />
așadar toamna o început dacă nu chiar promițător, măcar ok și calm. N-am ce să mă plâng referitor la colegi, la budele nu chiar curate ale 16-lui, ori de faptul că niciodată nu prea am bani. La noua facultă merg încă cu entuziasm, fac doar acele chestii pe care le vorbesc în cârciumă cu oamenii. E ok și e legal. Dar în ciuda entuziasmului existențial îmi rămâne frustrarea scrisului. Nu îmi mai plâng, nici critic postările de umplutură, începuturile de proze ori ideile pe care nu le pot exprima din lipsă de cultură. Nu mă mai critic pentru mi-e lene, și oricum încerc să mă lăcuiesc de atitudinea asta. <br />
Deci totul e bine, deși nu se întâmplă nimic.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-71790236275774109992010-09-23T07:46:00.000+03:002010-09-23T07:46:23.491+03:00Deci se pleacă la Cluj.Deci se pleacă la Cluj și se profită de mica minune trimisă de Doamne Doamne. După cum mă lăudam la auzirea veștii, deja mi-am reglat conturile cu divinitatea: Dumnezeu există. Deci am cămin! În 16, ce-i drept dar fuck it, 40 lei pe lună. Acum așteptsă văd cât de mult o să-mi lipsească comoditățile burghezești din economica. <br />
Deci se pleacă la Cluj. Însă acasă parcă tot e prea frumos. E frumos că-i comod, și după cum ziceam și mai devreme sper să nu-mi lipsească asta așa mult. Aș mai fi vrut măcar o săptămână în plus de făcut și gândit nimic. <br />
Și dacă încep să mă apuc de tras linii, observ că apartamentul alor mei e cam singura chestie pe care-o las aici. Alex și Roxana pleacă în Anglia, ceilalți câțiva ce-o rămas prin preajmă au și ei la orașele lor de mers, iar Rynoxul pare tot mai îmbătrânit și mai trist. Mă întreb cum o să fie o venire acasă anul ăsta. Nu-mi propun să vin des, poate doar la crăciun, între semestre și la paști, dar și atunci mă tem că va fi ciudat. Ori va fi la fel și eu voi avea într-un sens mai mult sau mai puțin fals, alt aer și altă privire. Suceava nu se schimbă deloc, deși se sapă canalizări și se construiesc blocuri și șosele de centură. Ciudat. Aici timpul s-o terminat acum un an și ceva după ce-am dat bacul. Asta în cazul meu, fiecare cu timpul lui acuma, sunt și oameni care au timp și-n Suceava. But whatever n-are rost să nmă apuc de decojit pachete goale de țigări. <br />
E interesant oarecum că anul trecut pe vremea asta era un adevărat ritual de plecare. S-a și bocit chiar. Anul trecut eram parcă încă un grup. Ne înțelegeam, ne vorbeam și ne vedeam nu doar întâmplător în Rynox. E trist când văd cât o rămas din vechiul grup. E trist când aud insistent de la cei din jurul meu că eu m-am închis și m-am distanțat de așa zis-ul grup. Și e trist când văd treaba asta pe fețele celorlalți. Eu m-am răcit de grup când am văzut că el nu mai este. De mult timp n-am mai mers în Rynox să stau cu oameni anume, ci am mers să stau în Rynox să fumez o țigară, să beau o bere și să schimb o vorbă. <br />
...E interesant că eu devin mai optimist, mai stăpân pe mine și mai încrezător când aud povești triste și văd fețe mai triste decât a mea. Și am auzit multe povești triste în ultima vreme. Chiar iritant de multe. Fiecare îți sare în brațe și te întâmpină cu povestea lui tristă. Din seria de chestii complementare: berea și sticla, crâșma și bețivul, omul și povestea lui tristă; și multe alte armonii sociale care îți zglobesc inima. <br />
Deci se pleacă la Cluj...Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-34077061453182424622010-09-21T13:08:00.000+03:002010-09-21T13:08:05.644+03:00Picări de restanțe și alte povestiri.A venit toamna și-o trebuit să-mi acopăr inima cu-n pulovăr să nu crap la dracu de frig. Dar nu mi-o ieșit prea estetică intertextualitatea cu Stănescu. Și intertextualitate e un cuvânt prea lung, deci fuck it! O să mă abțin să mai scriu asemenea cuvinte pe multe viitoruri de-acum încoace. <br />
Dar trecând peste inutilități, vreau să punctez niște detalii apărute în ultima vreme în fabuloasa mea viață.<br />
La sfârșitul lui august, pe 30 ori 31, am plecat la Cluj cu speranțe și emoții, fiind hotărât să-mi iau restanța la statistică. După cum tot m-am plâns până acum, aveam ceva câcaturi de recuperat, câcaturi care negate ori exagerate, trebuiau scoase și trimise la locul lor, în gaura budei. Așadar, dacă nu luam statistica, nu primeam 50% reducere pentru taxa celei de-a doua facultăți, nu aveam șansă să prind cămin, riscam scandal urât și piperat cu ai mei, etc. Și nu am luat statistica. M-am chinuit eu să mă chiorăsc pe niște foii trase la xerox, am mai întors o problema pe orizontală și diagonală, am mai zis vreo două de ”Câcat! Câcat! Pizda măsii!” dar n-o prea ajutat. Am ajuns la examen cu mintea albă și imaculată, având încă niște ”iarbă a lui Dumnezeu printre dinți, m-am uitat la subiect, la întors pe orizontală și diagonală - treaba asta n-o avut din nou niciun efect, și-am început să întorc un gât, un ochi, să mă uit că poate alții îs mai deștepți ca mine, cine știe poate o să-mi dea și mie să copiez din salba lor cu înțelepciune. Dar nah, după cum se zice prin satele Maramureșul de munte, toată treaba o fost un epic fail. N-am reușit să pun prea multe mărgele pe salba înțelepciunii.<br />
...Și pe lângă examen, nu m-am dus nici să-mi semnez contractul de muncă la firma cu practica, chestie destul de simplă ce necesita un bilet de autobuz dus întors și aprox 30 min. timp pierdut. Dar nu, la momentul respectiv sarcina era epopeic de imposibil de colosală și am preferat să-mi ocup timpul cu alte jocuri de societate. Pe de-altă parte, toată excursia cu restanțe din Cluj o fost foarte mișto. S-au întâmplat multe evenimente prevăzute și neprevăzute, s-au curs lacrimi și s-au auzit multe râsete, dar nu vreau să detaliez acum, cine are de știut, știe ce și cum o fost.<br />
...Ajuns înapoi în Suceava, având încă sechele vizuale de la PDP, am fost brusc întristat de moartea unei cunoștințe, mama unei vechi prietene, femeie care merita tot respectul din lume. Înmormântarea a fost cât de poate de sad, și toată imaginea morții în sine m-a făcut încă odată să-mi reiau feedback-ul tipic, și toate câcaturile de până atunci s-au organizat frumos și armonios în gânduri nașpa. Condoleanțe încă odată familiei respective. <br />
...Vreo 3 zile după, le-am petrecut cu taică-miu și cu frate-miu la Breaza, la niște rude, timp în care m-am străduit să inhalez cât mai mult aer curat. Am făcut poze la viței și la stimabilele lor mame, la bordeie și grajduri de-o dărăpănătură impecabilă și la alte multe landscape-uri demne de orice desktop de Windows. <br />
...Înapoi în mondena capitală a județului Suceava, am fost întâmpinat de multe chestii mondene: am stat în Rynox și am băut cât am putut de mult pe datorie, am mers să-i iau lui Săndel iaurt și mici și am asistat la rockoteci cu sold out-uri record. Nu vreau să detaliez din nou faptul că orașul e depressing, boring, bored, urât, îngropat în propriile canalizări, colorat de fețe triste și momente goale. nu de alta dar nu mai merită să detaliez. Mi-e frică într-un fel să merg înapoi în Cluj, deși pe de-altă parte de-abia aștept. Mă așteaptă multe chestii ce necesită un pic de maturitate, însușire pe care acum încă n-o vreau. Mi-s încă comod la ai mei acasă, cu broadband internet, shitty soap operas and long hours of sleep. Încep să simt toamna și asta nu-i bine.Unknownnoreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-51464692136400235622010-08-30T16:12:00.002+03:002010-08-30T16:12:34.314+03:00Introducere de septembrie.Începe să-mi fie frig la picioare, în semn de toamnă. Într-un fel sau altul am așteptat să treacă vara, perioadă pe care am comparat-o deseori cu o internare fără succes într-un sanatoriu. Recunosc că am avut nevoie de vară, anul devenind prea greu și iritant la începutul lui iunie. <br />
M-am obișnuit ca începutul unui an să nu fie în decembrie ci în septembrie. Așadar am entuziasmul de New Years eve acum. În septembrie de-obicei se începe ceva: un nou an școlar/universitar, o nouă facultate un nou loc de muncă. În septembrie se adună lumea de la mări și țări și repopulează respectabilele crâșme. În cazul meu încep să se reînfiripească mici bucățele de entuziasm pierdute de ceva vreme. Sunt curios cum va fi noua facultate, dar nu înainte de a fi curios dacă voi putea copia la restanță și dacă domnișoara/doamna Fizeșan va onora increatul meu proiect cu 5. O chestie nouă pe care o credeam principiu inviolabil înainte e faptul că acum îmi place Clujul. Nu i-am simțit dorul pe parcursul verii, știam doar că o să trebuiască să mă întorc acolo cândva și sincer mă cam deprima gândul plecării. Clujul era sinonim cu restanțe, cu frica de a primi loc la cămin, cu ruperea din nou de lenea extrem de comodă a Sucevei. Dar acum deși niciuna din aceste chestii nu s-a rezolvat mă bucur mult c-am revenit. Mi-am adus aminte plimbându-mă până la primul magazin de pe Plopilor în cumpărare de țigări, de toate momentele nice and warm din orașul ăsta. Și de-abia după ce am fost copleșit de politețea mai mult decât ardelenească a vânzătorului de la magazin, o început să-mi fie dor de Cluj. <br />
Entuziasmul meu de toamnă ține de-obicei ceva timp, pierzându-se după Revelion. E o situație care văzută în ansamblu poate fi considerată drept disperantă, deoarece oricât de fericit sunt în septembrie ajung mereu la fel de bolnav de viață în iunie. Și jocul e interesant că de fiecare dată sinceritatea entuziasmului de toamnă e la fel. Sper mereu că anul ăsta mă voi pune pe picioare, voi reuși chestii, voi scăpa de pesimism și deprimare. Și chiar sper și cred în asta. Însă într-un mod mereu tipic dar totdeaun a diferit față de data trecută, mi se fute fenq shui-ul. Observ că din chestiile propuse nu m-am ales decât cu încercări eșuate și cad în zilnice prosteli existențiale care mă îngroapă la rândul lor și mai mult. <br />
Cu toate astea reușesc să mă târâi, să plutesc în semi-inundație dar să nu mă scufund.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-1803369267158372512010-08-23T13:46:00.001+03:002010-08-23T13:47:31.810+03:00Vara asta...reabilitare fail, here we are again...Sevrajul vămii se întinde leneș peste timpul alocat restanței. Și într-adevăr restanța vine grăbită dar serioasă, adunând nori mult prea negrii pentru studenția mea fragilă. Deci încep să mă gândesc să învăț...<br />
...Mi-am înviat blogul din regretata lui comă și mă gândesc să-l reumplu cu prostioarele mele tipice. Dar înainte de toate mă tentează să mâzgâlesc o mică recapitulare a celor întâmplate:<br />
- De stimata mea zi de naștere am băut pe Zamca din lipsă de imaginație financiară. O fost o tipică zi a lui Popa, în sensul că s-o băut bătrânește din obligație pentru gazdă. Gazda apoi o avut plăcerea de a cădea ca sacul de barabule prin râpi, și-a completat colecția de belituri, și-a pierdut geaca secsi dă firmă Loto iar în rest nu-mi amintesc nimic.<br />
- Am mers la Iași și m-am chinuit să respir un aer copt ori fiert. Mi-am vizitat rudele și pe soră-mea. Am mers la Ciric și nu prea m-am bucurat de manele și de veșnicele nunți îngrămădite printre gunoaie. Locul e frumos dar oamenii îl sugrumă. <br />
- Pe la jumătatea lui iulie m-o apucat stresul practicii. Am mers la Cluj unde mi-am făcut o idee în ceea ce înseamnă viața de om muncitor. Am observat acolo lucruri noi și interesante: se poate trezi la 7, se poate trăi cu un pachet la 3 zile, se poate rezista cu o bere la 2 zile. Dar luându-mă după faptul că încă nu mi-am terminat practica, ajung la concluzia că încă nu sunt pregătit ori deloc făcut pentru așa ceva. Am avut noroc de Nemo care mi-o ținut de urât și mi-am reamintit că bonzaiul rupe suflete. M-am înscris la a doua facultate, Istorie - Studii de securitate și oricât de nesigur sunt că mă voi ține calumea de ea, sunt măcar entuziasmat. Am plecat destul de împlinit din Cluj și am rămas până în momentul de față fără niciun chef să revin, deși voi fi nevoit.<br />
- Ajuns în Suceava m-am apucat de făcut chestionare, pe care însă le-am lăsat unor oameni mai practici decât mine. Am mers la țară, am stat la țară, m-am deprimat la țară, n-am fumat la țară, am asudat la țară, nu mai vreau să plec la țară.<br />
- M-o apucat cheful de Vamă și am apucat să merg în Vamă, asta bineînțeles după un sacrificiu de 3 zile la țară. Însă nu-mi vine să povestesc, imaginea încă mi-e prea proaspătă ca s-o despic. Pot zice că m-o impresionat oarecum atmosfera. De 2 de ani de zile lumea mi-o umplut urechile cu multe basme sadice la adresa Vamei. Eu am văzut în mare ceea ce-am lăsat acum doi ani doar cu ceva asfalt mai mult, lucru care nu m-o incomodat neapărat. Am prins un camping bun, la Nea Ilie (cel puțin așa am reținut eu că-l cheamă), nene simpatic în felul lui dobrogean de-a fi, dar cu-n umor mult prea subtil pentru urechile mele. Un exemplu de umor a la nea Ilie ar fi:<br />
Nea Ilie:- Ooo dar ce cort mare și frumos aveți. Aici cumva o cameră e pentru fete și una pentru băieți nu?<br />
Eu: Nu, nu neapărat o să stăm cum apucăm.<br />
Nea Ilie:- Păi da, lasă că știu eu c-o să vă amestecați!<br />
...Dar spre dezamăgirea lui Nea Ilie nu ne-am amestecat între noi. În mare am stat ca mămăligile în cur pe plaja cu promoționalul pet de Skol și-am admirat admirabilii vamaioți mai mult sau mai puțini spălați. Am consumat substanțe dubioase și am încercat să agăț domnișoare, chestie care fără nicio mirare nu prea mi-o mers. Am încercat eu să fiu cocălar cu o poloncă care sădea singurică pe plajă dar din păcate avansurile mele foarte bine puse la punct nu prea au rodit. Per total Vama n-o fost ceva de povestit la nepoți. O fost fain că era Vamă, și că erau jâdanii lângă mine. Și normal, ca după fiecare drog bun, sevrajul Vămii va continua destulă vreme...<br />
...Acum, acum trebuie să învăț, să iau imposibilul 5 și să reînvăț să scriu, pentru că încă mă oftic să scriu nimicuri. Spor tuturor aflați în agonia curentă...Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-18409227246847921882010-06-28T18:57:00.000+03:002010-06-28T18:57:20.614+03:00Gărgări flegmate-n ploaie......Ploaia câteodată are civicul rol de a spăla chestii. Dar ea, de cele mai multe ori, nu spală, ci udă și năclăiește...<br />
...Așadar primul an universitar, dacă se poate numi așa, a fost năclăit și trimis la canal de ploile de iunie. Examenele cele ușoare au fost date, iar cele grele așteaptă cu nerăbdare luna septembrie. Și fără restanța/ele din toamnă,anul tot nu pare gata. Nici dacă scot și practica din calcul. Pare c-o fugit neterminat, și a lipsit ceva tot acest timp. <br />
...M-am făcut c-am terminat anul și-am fugit acasă, lăsând în Cluj multe peturi de bere înăcrită, o cameră goală și încă jegoasă, datorii și multe amintiri neclare. Acasă am găsit ce-am vrut să găsesc. Lume adormită într-un Rynox atemporal, ploaie, mai multe străzi sparte ca de Paște, net bun și părinți care-și continuă divorțul început acum 25 de ani. Am ajuns în halul în care văd Suceava ca pe-o crâșmă în care mă ascund de chestiile alea de om mare. Și un mă refer la Rynox, la băut, la vorbării inutile, mă refer la un tot din ce în ce mai dubios pentru mine, în care mă simt tot mai laș. Și ajung să mă ascund tot mai mult, până în momentul când n-o să mă mai caute nimeni. Interesant moment va fi ăla. <br />
...Ajung nu doar să fiu trist, ci pe deasupra să par trist. Asta mă oftică și mî face să fumez și să beau mult. Faptul că nu mai pot ieși între oameni cu moaca mea de om trist, că e prea tristă. Iar tristețea feței mele se bagă în seamă și îi provoacă pe ceilalți la socializare: Dar ce-ai pățit bă? Până acum nu erai așa. Eu cred că înnebunești, am văzut ceva nelalocul lui la tine...etc. Prin urmare tendința e de a rări ieșirile. Dacă tristețea mea îi inundă pe toți și răbufnește atât de violent, înseamnă că mai bine stau în casă. E totuși ironic să fii catalogat de trist, în rynox! Unde nah, nu pentru asta e crâșma? A sad guy, walking with he-s sad steps, going inside the bar, picking a table, ordering a beer, lighting a cigarette, drinking the beer, thinking about he-s fucking miseries while drinking the beer, listening some gibrish to forget about the shit, and on. Eu de asta vin în crâșmă cel puțin. Și presupun că nu-s ăla special...<br />
...Am venit acasă pentru a reveni la vechile obișnuințe, pentru a sta cu ai mei, pentru a mânca mâncare caldă, pentru a mai vorbi cu vechile cunoștințe, și a asculta veșnicele sfaturi repetative ale lui tata. Și deși știam că fix asta se va întâmpla, totuși ajung să mă întreb, de-abia după 3 zile de când am venit, De ce dracu am venit? Ajung la concluzia că la mine în casă nu s-a întâmplat nimic, cât timp am fost eu plecat, că toți m-au așteptat 2 luni jumate pe mine, ca să-și continue vorbele...<br />
...Nu-i așa ciuat cum pare la prima reacție, ironic e că așa ciudat trebuie să fie. Without a fucking sense...Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-8154891324338938862010-06-16T16:04:00.001+03:002010-06-16T16:05:03.570+03:00Jegoasa oglindă (partea I)...Crâșma era ca de-obicei plină. Plină de studenți, de bețivi, de bere și vodkă pentru studenți și bețivi, plină de zgomot, mizerie și prosti. Deși infect și frecventat de tineri dubioși, era printre cele mai bune locuri din oraș. Berea aburindă, vokda foarte ieftină, muzica ok și fetele ușor de combinat. Dacă ajungeai student în Cluj, aveai multe șanse să-ți bei facultatea în Fire. Și dacă erai trist și slab ajungeai să rămâi în Fire și după facultate. <br />
După ultimul flux de oameni, cel de la ora 2 noaptea, prima incăpere începu să devină mai aerisită și coada de la bar se micșoră. Aici nu se auzea decât puțin bucuria zgomotoasă de pe ring. Puteai sta și schimba o vorbă fără să urli, și în același timp admirai cururile studentelor ce se adunau însetate la bar. Dar ca să stai la bar, trebuia să fii unul dintre veteranii crâșmei, oameni nobili și de bază, care din milostenie și altruism au contribuit la dăinuirea locului ani de-a rândul. Iar acești veterani erau pe de-o parte oameni îmbătrâniți de prea multă studenție și stafidiți de țigări, pe de-alta oameni care în ciuda frumoaselor vicii din tinerețe, au avut puterea de a se desprinde și de a se pune pe picioare. Aceștia din urmă veneau în crâșmă puțin mai rar, dar mereu, prinși de melancolie, se fericeau mult mai cu poftă și se îmbătau mai obraznic, amintindu-și de studenție.<br />
Însă pe la ora aceea, lumea nu era alcoolizată, așadar nici foarte zgomotoasă, ci se vorbea banal, se creau priviri melancolice, se făceau plimbări anemice de la o masă de cunoscuți la alta. Era lume, era muzică, se dansa, dar toată imaginea era atât de standardizată încât n-o puteai băga în seamă. <br />
- Auzi scuză-mă, n-ai cumva o țigară?<br />
Tipul întrebat întoarse capul mai repede și mai speriat decât ar fi trebuit s-o facă în mod normal. Se uită cu ochi nelămuriți la cel ce-l abordase și pentru o secundă sau două nu înțelese întrebarea. Rămase subtil surprins de fața acestuia: era bărbos, pletos, avea un ochi mai mic și unul mai mare, și atitudine de cerșetor. Avea impresia că-l știe de undeva, deși acest lucru, având în vedere Fire-ul, nu era cu nimic deosebit. <br />
- Da, da. Desigur. Stai așa.<br />
Și își scoase pachetul din buzunar, și i-l înmână grăbit. Se simțea stingherit și vroia sa-și dovedească formalul altruism fără prea multe adăugiri. Cunoștea tipul ăsta de indivizi, întrebători de țigări, crescuse printre ei și de multă vreme nu mai vroia să aibă nici o treabă cu dânșii. Exista riscul ca după înmânarea țigării, acesta să ceară și foc, apoi să întrebe de sănătate, să mai ceară o țigară și eventual o bere și să înceapă o superbă epopee despre experiențele lui de bețiv prost. Și marea parte a acestor bețivi erau al dracului de enervanți.<br />
- Mulțumesc mult! <br />
Individul bărbos își puse în bot țigara și începu să se caute încet și zăpăcit prin buzunare un aprinzător. Era la mijloc un fel de scenetă, omul mimând că se caută prin buzunare doar ca să nu fie nevoit să-i ceară și foc respectivului, iar acesta din urmă sa se ofere el. Ori cel puțin așa vedea celălalt tip. Se enervă văzându-și teoria cu bețivii pusă în aplicare, și nemaiavând răbdare îi jucă sceneta.<br />
- Poftim! Ia de-aici.<br />
Și bineînțeles automat veni a doua tură de mulțumiri.<br />
- Mulțumesc mult încă odată!<br />
Bărbatul aprinse cu poftă țigara, trase un fum adânc și cu alt doilea încercă să facă cerculețe, și se vedea că nu se pricepe. Scotea niște forme dubioase, de stafidă ori de minge spartă, nicidecum cercuri. Ceru o sută de vodkă și întinse paharul spre celălalt individ în sens de ciocnire. Acesta din urmă, c-o indiferență discretă îl intinse și el pe-al lui.<br />
- Pentru alcool! exclamă bețivul. <br />
Celălalt zâmbi dar nu răspunse nimic. Se temea încă să aprindă vreo discuție cu respectivul bărbat. Vroia să se întoarcă nederanjat la amintirile cu care i se juca mintea , înainte de venirea bețivului. Nu venise în Fire pentru socializare, nici pentru a combina ceva, se simțea deja prea bătrân pentru chestiile astea. Venise de dor, pentru reamintirea studenției.<br />
- Parcă te-am mai văzut mai demult pe-aici. Nu-i prima dată nu?<br />
Deci în sfârșit frica lui se adeveri. Bețivul îl provoca la discuție, iar el având printre altele păcatul bunului simț, nu putea să refuze. Luă o gură de vodkă, își aprinse și el o țigară și răspunse:<br />
- Păi da, am mai venit pe-aici. Dar demult. N-am mai venit de mult timp. <br />
Bețivul rămase puțin derutat de răspuns. Nu prea înțelegea el vizitele astea așa rare în crâșmă. Pentru el, venirea aici devenise mult un simplu reflex al picioarelor, nicidecum o alegere spontană. Acum când se gândea mai bine, nu-și prea amintea bine cînd venise în Fire, ori dacă mai plecase vreodată. <br />
- Da? Și cum e acolo?<br />
- Acolo unde?<br />
- Acolo sus, cum unde? Afară! Că eu mereu cînd ies de-aici sunt beat. Nu-mi aduc aminte.<br />
Și începu să râdă sec, mândru de gluma lui. Celălalt nu prea gustă auto-ironia bețivului. Îl izbea mereu morala când auzea glume cu bețivi, mai ales cînd erau spuse de unul.<br />
- Păi nah, cum să fie. Greu de imaginat.<br />
Bețivul râse. Luă o gură mare din pahar și-și schimbă automat moaca. Obișnuit cu oameni ce aveau aceleași nobile hobby-uri ca și dînsul, se simțea prost când se lua cineva de beția lui. Și atunci când se simțea prost, se chinuia să bea cât mai mult și mai repede încât să uite momentul.<br />
- Și-atunci? Dacă tot n-ai venit de atâta timp, cum de-ai venit acum? Sărbătorești 10 ani de căsnicie?<br />
Individul moralist zâmbi, simțindu-se și el la rîndul lui puțin atins. Știa că orice bețiv se ferește de căsătorie ca de sticla de bere goală. Ori mai bine zis, căsătoria se ferește de bețivi.<br />
- Oau, dar cum de m-ai prins? Într-adevăr, pe nevastă-mea am lăsat-o pe ring în grija unui necunoscut ras în cap și c-o svastică tatuată pe frunte, și eu am venit aici să mă îmbăt.<br />
- Frumos, frumos! Îmi place treaba. Și eu dacă aș fi avut muiere, aș fi făcut la fel. Tot muierea asta din față e mai frumoasă și mai de încredere( și făcu un gest spre vodkă).<br />
Și mai luară amândoi încă o gură din cele două muieri de pe tejghea. Moralistul începea să zâmbească mai deschis acum. La urma urmei, venise să-și amintească de vremuri din astea, cu bețivi, cu glume misogine și cu vodkă. Bețivul doar îl ajuta să reintre în peisaj. Însă nici prea sociabil nu vroia să fie. Încă se temea de bețivi și de crâșme, venirea lui în Fire fiind aproape ca o provocare. Se temea să nu fie din nou luat de val. În mod ironic, bețivul îi citi temerile.<br />
- Mai trebuie una din asta ca să mă ia valul! Mai bem una? Fac eu cinste!<br />
Propunerea îl înfioră pe bărbatul căsătorit. Căscă ochii speriat și se dădu înapoi subtil. Avea 10 ani de când nu se mai îmbătase și se mândrea cu performanța. Reușise foarte greu să-și mențină controlul în tot acest timp. Nu exagerase nici la luarea licienței, nici la nuntă, nici la botezul copilului, dar parcă acum, ajuns din nou în Fire, în locul unde căzuse pe sub mese de atâtea ori, parcă toată abstinența lui începea să cedeze.<br />
- Nu, nu mulțumesc. Eu oricum mai am în pahar.<br />
- Păi dă-i gât și hai să mai luăm o sută. Ce? Te miroase femeia acasă și fuge la ăla cu svastică pe frunte?<br />
Rezistența devenea tot mai slabă...<br />
- Nu-i de asta. Oricum e plecată.<br />
- Păi atunci?<br />
- E mult de când n-am mai luat și al doilea pahar. Mi-am format o reticiență pe care vreau s-o mențin.<br />
- Și atunci de ce ai început să bei?<br />
Bețivul începu să se enerveze. Nu pricepea cum poți refuza o vodkă. Și mai ales când te afli în bodegă. În primul că e un gest jignitor la adresa celui care îți oferă. Dar ținând cont că era de-abia la a 2a ori la a 2a vodkă, încă avea răbdare și nu obișnuia să se ia în gură cu oamenii.<br />
- De dragul vremurilor de demult.<br />
- Păi de dragul vremurilor de demult mai ia una. O să le îndrăgești mai mult după a doua sută. De când ziceai că nu te-ai mai îmbătat?<br />
- Păi de aproape 10 ani.<br />
Răspunsul îl șocă atât de mult pe bețiv încât uitase să mai comande vodka. Pentru el, deși timpul se măsura în pahare, 10 ani păreau un număr infinit. Încercă să-și aducă aminte ce se întâmplară în ultimii lui 10 ani, dar renunță repede și își aduse aminte să comande vodka.<br />
- Păi atunci hai să-ți sărbătorim cei 10 ani de abstinență...Domnișoară dragă mai pune două...Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-30990043580406211932010-06-12T16:06:00.000+03:002010-06-12T16:06:08.485+03:00Savurând sudoarea înconjurătoarecăldura îmbăta orice cățel. Studenții erau deja beți, dar mai vroiau. Și cu alte câteva detalii mai mult sau mai puțin mult picante, cam așa se înfățișa nobila sesiune de vară. Vremea era un picuț cam ironică, deoarece pe astfel de fierbânțeală nu puteai decât să bei, nicidecum să stai cuminte și silitor cu ochișorii concentrați pe cursuri. Nah, bineînțeles că doar tocilarii hardcoriști rezistau eroic, asudând ca animălurile în sălile de lectură. <br />
...acestea fiind spuse, gândul că există Piezișa cea izvorâtoare de bere, îți alina restanțele. <br />
<br />
...Primul an de pierdut vremea, banii și mințile prin crâșmele Clujui, cu alte cuvinte de studenție, se termină dubios, neclar, nesigur și nemulțumit. Am un sentiment ciudat de ”va urma”, că lipsește ceva din peisaj, că totuși nu așa plănuiam eu să-mi trăiesc primul an de facultă. Încerc să trag o linie strâmbă și sub ea să așez frumos o concluzie. Și mă cam sfiesc să afirm că anul ăsta am băut, și am alergat zăpăcit să mă țin de facultă. Ce-i drept e că m-am autodeprimat în orașul ăsta, fără să-mi dea nimeni motiv. M-am văitat că-s prost în lo să tac și să merg la școală, unde să desenez floricele frumoase pe marginile foilor de curs și să analizez cururi de studente. Și mi-e lene să-mi aduc aminte. Măcar dacă tot am băut, și-am fumat, și-am petrecut, și-am făcut gaură-n pat, măcar să mă aleg cu amintiri, să-mi creez o antologie de povestiri cu care ulterior să-mi pot adormi nepoții. Dar mi-e prea lene și mă sim acum prea moralist ca să povestesc. Însă din simpatie pentru idee o să fac o listă la nimereală:<br />
1. Am căzut mort de bat de pe cetățuie, dar m-am prins de-o buruiană fermecată și am supravețuit.<br />
2. Am mers fumat la un examen și am avut cel mai mare debit de scris din toată istoria consemnată. <br />
3. Am fost dealer de țigări de la ruși, și aveam mulți clienți fideli, eu situându-mă în top.<br />
4. M-am îmbătat în: Fire, Elite, Insomnia, Memories, Funky, Cleopatra, Stuff, Janis, Niko, Booha, Irish, Taverna(nu pun în calcul restul unde am băut dar n-am apucat să mă imbăt);<br />
5. Am fumat iarbă în fața sediului cenral al UBB de vreo 5,6 ori și odată chiar pe trepte, simțindu-mă mândru că sunt student.<br />
6. Am băut în 501....hmmm....cel puțin 501 l de bere.<br />
7. M-am implicat în treaba cu chestionare și sondaje de opinie, și din 27 de chestionare nu am făcut nici unul pe bune.<br />
8. Am șters un taxi de borală.<br />
9. Am mers cu liftul în 16(presupun că e cea mai curoajoasă chestie ever)<br />
...și restul ori mi fi dar fierbânțeala măsii nu mă lasă să-mi aduc aminte. Și totuși, când revăd lista, nu pot zice că am multe chestii de laudă. Măcar de beam mai mult ori nah...<br />
<br />
...să sperăm că luna asta n-o s-o las din nou moartă cu blogul. Până una alta, mă bucur c-am postat...Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-53675680579171162342010-05-13T17:24:00.001+03:002010-05-14T01:07:56.240+03:00După ce-am evadat de la reintoxicare...Şi totul începea să miroase a boală. Singura explicaţie rămânea boala. Era una cu tentă serioasă şi pe de-altă parte cuminte, şi la urma urmei simplă. E una să spui că te simţi puţin deprimat din cauza unor mici eşecuri şi neîmpliniri, şi e alta să spui că eşti bolnav. Închizi gura lumii şi te mulţumeşti şi pe tine...Însă totul începea să miroase a boală pentru că de data asta lipseau vechile raţiuni, vechile explicaţii, frământări, planuri de viitor, revolte şi entuziasme. Totul ajunsese într-o ciudată linişte, o nepăsare clară...<br />
...Încă persista neputinţa de a povesti, de a prezenta ori a descrie un fapt, de a închega o propoziţie cu un predicat, dar în primul rând subiectul persista să absenteze.<br />
....<br />
Iaşiul e cuminte ca un sanatoriu. Aglomeraţie caldă, bătrâni târâtori de geamantane grele, oameni cu ochi curioşi, atenţi şi dubioşi. Aseară, după cele 9 ore jumate de apăsat canapele cfr-iste am ajuns în sfârşit în capitala uitată a Moldovei. Pe tren am văzut mulţi munţi, am numărat 12 tunele, 21 de staţii, şi-am privit soarele cum urcă şi coboară. Am fumat cu naşu, om care aducea a ţigan, însă cu un limbaj de învăţătoare bună, şi aspect îngrijit. Omul poate în conştiinţa lui puţin naivă ne-o avertizat că amenda pentru fumatul în tren e de 7,5 mil şi că sunt foarte mulţi tineri rebeli care fumează ţigări preparate în tren. Noi am promis că vom sta departe de ei iar el a zâmbit părinteşte. Când am ajuns în gară la Burdujeni m-am simţit foarte ciudat, creierul meu fiind obişnuit să coboare. Aşadar ajuns în Iaşi, m-o impresionat rugina tramvaielor şi viteza lor agale. Clădirile erau la fel amărâte ca şi-n iarnă, iar un ţigănel m-o întâmpinat cuviincios:<br />
- Nenea, dă-mi un ban!<br />
- Scuză-mă dar n-am!<br />
- eee, cum n-ai? Cum n-ai bă?<br />
şi dacă ţigănelul cu pricina nu avea 4 ani, cred că-mi luam bătaie. Am ajuns în burghezul nou cartier Green park şi soră-mea m-o băgat în duş pentru derapizare...<br />
...Hope will be for the a best! Or at least a random best...Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-62512390087483118102010-04-30T14:36:00.001+03:002010-04-30T14:44:23.461+03:00Recuperăm, dezintoxicare...E-o zi frumoasă și blândă precum o mioriță scărmănată. O mioriță scărmănată care o fumat verde și acum e blană!<br />
...M-am trezit într-un sfârșit aflat la marginea târziului, din tot mai patologica stare de beție și melancolie scârboasă. Două nopți de nesomn și jurământul biblic că n-o să mai beau, m-au pus un pic pe picioare, și m-au trimis amândouă la școală, de mânuță. Acolo am observat că ceilalți rumeni în obraji studenți nu erau nici pe departe atât de silitori cum îi credeam eu, cu pesimismele mele. Mai erau mulți din ăștia ca mine, treziți la a șaptea chemare, care veneau să-i facă puțin masaj realității. Și realitatea era puțin mai frumoasă decât ți-o imaginai,dar tot nu demnă de luat în seamă. La școală o fost frumos și culmea, am avut răbdare să rămân fără să-mi tremur picioarele, 4 ore. Până atunci eram un copchil din ăla neastâmpărat, care după ce se pune pe scaun, începe să-și bălăngăne picioarele, să se joace într-un mod aleatoriu cretin, cu-n pix, apoi se uită la ceas, și începe să se uite o dată pe minut la ceas, se uită pe geam și vede că ceilalți copii se joacă, mâzgâlește haotic pe foaia de curs, apoi, când profesorul dă primele intenții că seminarul s-ar termina, răbufnește și în maxim 10 secunde se află afară. acum chiar am fost atent...măi! Așadar, mi-am predat temele la Norbert, m-am înscris la practică, mi-am spălat rufele și am băut ceai...<br />
...Analizându-mi noua stare de entuziasm existențial, stau și mă fumez curios și zâmbitor, gândindu-mă până la ce oră o să țină. Și aici mă refer la așa zisa abstinență alcoolicească, la strângerea tot mai aprigă a ciorapului și lărgirea cantității de ceai băută, chestii, la urma urmei noi pentru mine. Cu alte cuvinte aștept băieții să se adune din străinătățurile împrăștiate unde au purces, ca să bem. <br />
<br />
...Mâine e 1 mai și în cel mai probabil caz o să mă uit la documentare care-i ajută mult pe copii retardați să treacă clasa 2a, de genul BBC ori History, chestii absolut lame dar care-ți umplu timpul cât de cât. Nu sunt obișnuit cu ritualurile sociale de 1 mai. Toată lumea se screme să plece undeva, să plece chiar la bunica la țară doar să poată spună ulterior că n-o stat acasă. Nu zic, și eu aș fi vrut să fiu cu poporul hipiot în Vamă, să-mi beau my insides outside dar mi-e foarte indiferent. Oricum n-am bani de excursii...<br />
<br />
...Băieții din Toy Machines, au cântat aseară în Suburbia, pentru a emoționa inimile ascultătorilor în așa fel încât să câștige. Aceasta o fost finala concursului Battle of rocksin, iar cine câștigă va obține un EP gratis, la o firma decentă de înregistrări. Din informațiile de ultimă oră de care le am, trupa a ajuns la departajarea finală, și așteaptă rezultatele. Eu cel puțin îmi țin toate patru membrele încrucișate pentru băieți, că sunt simpatici, beau bine și cântă frumos. <br />
...Happy 1 mai...Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2905410001128836881.post-7620614601553028912010-04-19T04:24:00.001+03:002010-04-20T21:22:06.015+03:00Scriu dezordonat.Inutil și plictisitor spus, că am uitat. Am uitat aproape tot și resturile nespălate de memorie apar doar la venirea insomniei. E un blank ce demult, în epoci puțin mai teribiliste avea statutul de dorință. Nu-mi vine să cred că acum ceva ani puteam să-mi doresc blank-ul. Mă amuz acum amintindu-mi și fumez mirat că-mi amintesc. Island blues e aluzivă, și doare cu cât e mai aluzivă. Dar cu toate cafelele fumate, era într-adevăr un timp de adolescență timpurie, în care chiar îl credeam pe Eminescu din Odă. Nu înțelegeam ideea de îmbătrânire, de delăsare, oboseală...de alcool. Eram poet(vorba vine), prozator, pictor, arhitect, om politic, urbanist, istoric, și mă jucam cuminte cu toate visele de mai sus, aruncate grămadă în sufragerie. Acum mă dor șelele gândindu-mă că din toate, nici măcar sociolog nu sunt. Nu mă vait, nici nu bocesc, că n-am mai mers la o înmormântare de mult timp. E scena cea mai tristă, demnă de multe șervețele. Că Popa a uitat să se plângă. Eram bun la asta odată. eram bun la multe.<br />
...O fată înflăcărată de amoruri învechite ar spune că e astenia de primăvară. O fi, deși eu de-obicei eram destul de cu vlagă primăvara și nu-s obișnuit cu noua modă. Momentan îmi diluez cafeaua cu apă nobilă de chiuvetă. Mă diluez cu totul. Dar eu care n-am putut niciodată să fiu poet, nu am ce comenta frumos în domeniu. M-aș gândi că totuși mâine am școală și că viitorul prea-luminat de sociolog mă așteaptă. Însă eu, prin raționamentul meu am renunțat a mai gândi inutil. Și încă renunț. <br />
Renunț să mai scriu în aceeași măsură cu cât devin mai prost și mai neinspirat. Rahatul ăsta de blog mă lasă frustrat, motiv pentru care, entuziasmul devine tot mai mititel, calitarea postărilor tot mai searbădă. M-am săturat să scriu un nimic despre nimicuri mai mici, să mă cac în metafore iritante despre o viață de student mizeră și banală, unde totul se reduce la a bea, și ulterior a borî nemulțumiri penibile de om ratat. Și renunț a mă revolta când ajung la concluzia că despre altceva chiar nu pot scrie, că ăsta mi-e vastul univers și asta mi-e inteligența. <br />
...Și revin la blank, și sprijin tastatura precum sprijineau bețivii sec. XIX foaia și pana ruptă de la curul găinii...și continui s-o sprijin...și cam atât. Eu sprijin.Unknownnoreply@blogger.com0