...Crâșma era ca de-obicei plină. Plină de studenți, de bețivi, de bere și vodkă pentru studenți și bețivi, plină de zgomot, mizerie și prosti. Deși infect și frecventat de tineri dubioși, era printre cele mai bune locuri din oraș. Berea aburindă, vokda foarte ieftină, muzica ok și fetele ușor de combinat. Dacă ajungeai student în Cluj, aveai multe șanse să-ți bei facultatea în Fire. Și dacă erai trist și slab ajungeai să rămâi în Fire și după facultate.
După ultimul flux de oameni, cel de la ora 2 noaptea, prima incăpere începu să devină mai aerisită și coada de la bar se micșoră. Aici nu se auzea decât puțin bucuria zgomotoasă de pe ring. Puteai sta și schimba o vorbă fără să urli, și în același timp admirai cururile studentelor ce se adunau însetate la bar. Dar ca să stai la bar, trebuia să fii unul dintre veteranii crâșmei, oameni nobili și de bază, care din milostenie și altruism au contribuit la dăinuirea locului ani de-a rândul. Iar acești veterani erau pe de-o parte oameni îmbătrâniți de prea multă studenție și stafidiți de țigări, pe de-alta oameni care în ciuda frumoaselor vicii din tinerețe, au avut puterea de a se desprinde și de a se pune pe picioare. Aceștia din urmă veneau în crâșmă puțin mai rar, dar mereu, prinși de melancolie, se fericeau mult mai cu poftă și se îmbătau mai obraznic, amintindu-și de studenție.
Însă pe la ora aceea, lumea nu era alcoolizată, așadar nici foarte zgomotoasă, ci se vorbea banal, se creau priviri melancolice, se făceau plimbări anemice de la o masă de cunoscuți la alta. Era lume, era muzică, se dansa, dar toată imaginea era atât de standardizată încât n-o puteai băga în seamă.
- Auzi scuză-mă, n-ai cumva o țigară?
Tipul întrebat întoarse capul mai repede și mai speriat decât ar fi trebuit s-o facă în mod normal. Se uită cu ochi nelămuriți la cel ce-l abordase și pentru o secundă sau două nu înțelese întrebarea. Rămase subtil surprins de fața acestuia: era bărbos, pletos, avea un ochi mai mic și unul mai mare, și atitudine de cerșetor. Avea impresia că-l știe de undeva, deși acest lucru, având în vedere Fire-ul, nu era cu nimic deosebit.
- Da, da. Desigur. Stai așa.
Și își scoase pachetul din buzunar, și i-l înmână grăbit. Se simțea stingherit și vroia sa-și dovedească formalul altruism fără prea multe adăugiri. Cunoștea tipul ăsta de indivizi, întrebători de țigări, crescuse printre ei și de multă vreme nu mai vroia să aibă nici o treabă cu dânșii. Exista riscul ca după înmânarea țigării, acesta să ceară și foc, apoi să întrebe de sănătate, să mai ceară o țigară și eventual o bere și să înceapă o superbă epopee despre experiențele lui de bețiv prost. Și marea parte a acestor bețivi erau al dracului de enervanți.
- Mulțumesc mult!
Individul bărbos își puse în bot țigara și începu să se caute încet și zăpăcit prin buzunare un aprinzător. Era la mijloc un fel de scenetă, omul mimând că se caută prin buzunare doar ca să nu fie nevoit să-i ceară și foc respectivului, iar acesta din urmă sa se ofere el. Ori cel puțin așa vedea celălalt tip. Se enervă văzându-și teoria cu bețivii pusă în aplicare, și nemaiavând răbdare îi jucă sceneta.
- Poftim! Ia de-aici.
Și bineînțeles automat veni a doua tură de mulțumiri.
- Mulțumesc mult încă odată!
Bărbatul aprinse cu poftă țigara, trase un fum adânc și cu alt doilea încercă să facă cerculețe, și se vedea că nu se pricepe. Scotea niște forme dubioase, de stafidă ori de minge spartă, nicidecum cercuri. Ceru o sută de vodkă și întinse paharul spre celălalt individ în sens de ciocnire. Acesta din urmă, c-o indiferență discretă îl intinse și el pe-al lui.
- Pentru alcool! exclamă bețivul.
Celălalt zâmbi dar nu răspunse nimic. Se temea încă să aprindă vreo discuție cu respectivul bărbat. Vroia să se întoarcă nederanjat la amintirile cu care i se juca mintea , înainte de venirea bețivului. Nu venise în Fire pentru socializare, nici pentru a combina ceva, se simțea deja prea bătrân pentru chestiile astea. Venise de dor, pentru reamintirea studenției.
- Parcă te-am mai văzut mai demult pe-aici. Nu-i prima dată nu?
Deci în sfârșit frica lui se adeveri. Bețivul îl provoca la discuție, iar el având printre altele păcatul bunului simț, nu putea să refuze. Luă o gură de vodkă, își aprinse și el o țigară și răspunse:
- Păi da, am mai venit pe-aici. Dar demult. N-am mai venit de mult timp.
Bețivul rămase puțin derutat de răspuns. Nu prea înțelegea el vizitele astea așa rare în crâșmă. Pentru el, venirea aici devenise mult un simplu reflex al picioarelor, nicidecum o alegere spontană. Acum când se gândea mai bine, nu-și prea amintea bine cînd venise în Fire, ori dacă mai plecase vreodată.
- Da? Și cum e acolo?
- Acolo unde?
- Acolo sus, cum unde? Afară! Că eu mereu cînd ies de-aici sunt beat. Nu-mi aduc aminte.
Și începu să râdă sec, mândru de gluma lui. Celălalt nu prea gustă auto-ironia bețivului. Îl izbea mereu morala când auzea glume cu bețivi, mai ales cînd erau spuse de unul.
- Păi nah, cum să fie. Greu de imaginat.
Bețivul râse. Luă o gură mare din pahar și-și schimbă automat moaca. Obișnuit cu oameni ce aveau aceleași nobile hobby-uri ca și dînsul, se simțea prost când se lua cineva de beția lui. Și atunci când se simțea prost, se chinuia să bea cât mai mult și mai repede încât să uite momentul.
- Și-atunci? Dacă tot n-ai venit de atâta timp, cum de-ai venit acum? Sărbătorești 10 ani de căsnicie?
Individul moralist zâmbi, simțindu-se și el la rîndul lui puțin atins. Știa că orice bețiv se ferește de căsătorie ca de sticla de bere goală. Ori mai bine zis, căsătoria se ferește de bețivi.
- Oau, dar cum de m-ai prins? Într-adevăr, pe nevastă-mea am lăsat-o pe ring în grija unui necunoscut ras în cap și c-o svastică tatuată pe frunte, și eu am venit aici să mă îmbăt.
- Frumos, frumos! Îmi place treaba. Și eu dacă aș fi avut muiere, aș fi făcut la fel. Tot muierea asta din față e mai frumoasă și mai de încredere( și făcu un gest spre vodkă).
Și mai luară amândoi încă o gură din cele două muieri de pe tejghea. Moralistul începea să zâmbească mai deschis acum. La urma urmei, venise să-și amintească de vremuri din astea, cu bețivi, cu glume misogine și cu vodkă. Bețivul doar îl ajuta să reintre în peisaj. Însă nici prea sociabil nu vroia să fie. Încă se temea de bețivi și de crâșme, venirea lui în Fire fiind aproape ca o provocare. Se temea să nu fie din nou luat de val. În mod ironic, bețivul îi citi temerile.
- Mai trebuie una din asta ca să mă ia valul! Mai bem una? Fac eu cinste!
Propunerea îl înfioră pe bărbatul căsătorit. Căscă ochii speriat și se dădu înapoi subtil. Avea 10 ani de când nu se mai îmbătase și se mândrea cu performanța. Reușise foarte greu să-și mențină controlul în tot acest timp. Nu exagerase nici la luarea licienței, nici la nuntă, nici la botezul copilului, dar parcă acum, ajuns din nou în Fire, în locul unde căzuse pe sub mese de atâtea ori, parcă toată abstinența lui începea să cedeze.
- Nu, nu mulțumesc. Eu oricum mai am în pahar.
- Păi dă-i gât și hai să mai luăm o sută. Ce? Te miroase femeia acasă și fuge la ăla cu svastică pe frunte?
Rezistența devenea tot mai slabă...
- Nu-i de asta. Oricum e plecată.
- Păi atunci?
- E mult de când n-am mai luat și al doilea pahar. Mi-am format o reticiență pe care vreau s-o mențin.
- Și atunci de ce ai început să bei?
Bețivul începu să se enerveze. Nu pricepea cum poți refuza o vodkă. Și mai ales când te afli în bodegă. În primul că e un gest jignitor la adresa celui care îți oferă. Dar ținând cont că era de-abia la a 2a ori la a 2a vodkă, încă avea răbdare și nu obișnuia să se ia în gură cu oamenii.
- De dragul vremurilor de demult.
- Păi de dragul vremurilor de demult mai ia una. O să le îndrăgești mai mult după a doua sută. De când ziceai că nu te-ai mai îmbătat?
- Păi de aproape 10 ani.
Răspunsul îl șocă atât de mult pe bețiv încât uitase să mai comande vodka. Pentru el, deși timpul se măsura în pahare, 10 ani păreau un număr infinit. Încercă să-și aducă aminte ce se întâmplară în ultimii lui 10 ani, dar renunță repede și își aduse aminte să comande vodka.
- Păi atunci hai să-ți sărbătorim cei 10 ani de abstinență...Domnișoară dragă mai pune două...
nu fă ce face popa, nici ce spune, nici ce scrie popa, nu fă nimic ce are legătură cu popa.
miercuri, 16 iunie 2010
sâmbătă, 12 iunie 2010
Savurând sudoarea înconjurătoare
căldura îmbăta orice cățel. Studenții erau deja beți, dar mai vroiau. Și cu alte câteva detalii mai mult sau mai puțin mult picante, cam așa se înfățișa nobila sesiune de vară. Vremea era un picuț cam ironică, deoarece pe astfel de fierbânțeală nu puteai decât să bei, nicidecum să stai cuminte și silitor cu ochișorii concentrați pe cursuri. Nah, bineînțeles că doar tocilarii hardcoriști rezistau eroic, asudând ca animălurile în sălile de lectură.
...acestea fiind spuse, gândul că există Piezișa cea izvorâtoare de bere, îți alina restanțele.
...Primul an de pierdut vremea, banii și mințile prin crâșmele Clujui, cu alte cuvinte de studenție, se termină dubios, neclar, nesigur și nemulțumit. Am un sentiment ciudat de ”va urma”, că lipsește ceva din peisaj, că totuși nu așa plănuiam eu să-mi trăiesc primul an de facultă. Încerc să trag o linie strâmbă și sub ea să așez frumos o concluzie. Și mă cam sfiesc să afirm că anul ăsta am băut, și am alergat zăpăcit să mă țin de facultă. Ce-i drept e că m-am autodeprimat în orașul ăsta, fără să-mi dea nimeni motiv. M-am văitat că-s prost în lo să tac și să merg la școală, unde să desenez floricele frumoase pe marginile foilor de curs și să analizez cururi de studente. Și mi-e lene să-mi aduc aminte. Măcar dacă tot am băut, și-am fumat, și-am petrecut, și-am făcut gaură-n pat, măcar să mă aleg cu amintiri, să-mi creez o antologie de povestiri cu care ulterior să-mi pot adormi nepoții. Dar mi-e prea lene și mă sim acum prea moralist ca să povestesc. Însă din simpatie pentru idee o să fac o listă la nimereală:
1. Am căzut mort de bat de pe cetățuie, dar m-am prins de-o buruiană fermecată și am supravețuit.
2. Am mers fumat la un examen și am avut cel mai mare debit de scris din toată istoria consemnată.
3. Am fost dealer de țigări de la ruși, și aveam mulți clienți fideli, eu situându-mă în top.
4. M-am îmbătat în: Fire, Elite, Insomnia, Memories, Funky, Cleopatra, Stuff, Janis, Niko, Booha, Irish, Taverna(nu pun în calcul restul unde am băut dar n-am apucat să mă imbăt);
5. Am fumat iarbă în fața sediului cenral al UBB de vreo 5,6 ori și odată chiar pe trepte, simțindu-mă mândru că sunt student.
6. Am băut în 501....hmmm....cel puțin 501 l de bere.
7. M-am implicat în treaba cu chestionare și sondaje de opinie, și din 27 de chestionare nu am făcut nici unul pe bune.
8. Am șters un taxi de borală.
9. Am mers cu liftul în 16(presupun că e cea mai curoajoasă chestie ever)
...și restul ori mi fi dar fierbânțeala măsii nu mă lasă să-mi aduc aminte. Și totuși, când revăd lista, nu pot zice că am multe chestii de laudă. Măcar de beam mai mult ori nah...
...să sperăm că luna asta n-o s-o las din nou moartă cu blogul. Până una alta, mă bucur c-am postat...
...acestea fiind spuse, gândul că există Piezișa cea izvorâtoare de bere, îți alina restanțele.
...Primul an de pierdut vremea, banii și mințile prin crâșmele Clujui, cu alte cuvinte de studenție, se termină dubios, neclar, nesigur și nemulțumit. Am un sentiment ciudat de ”va urma”, că lipsește ceva din peisaj, că totuși nu așa plănuiam eu să-mi trăiesc primul an de facultă. Încerc să trag o linie strâmbă și sub ea să așez frumos o concluzie. Și mă cam sfiesc să afirm că anul ăsta am băut, și am alergat zăpăcit să mă țin de facultă. Ce-i drept e că m-am autodeprimat în orașul ăsta, fără să-mi dea nimeni motiv. M-am văitat că-s prost în lo să tac și să merg la școală, unde să desenez floricele frumoase pe marginile foilor de curs și să analizez cururi de studente. Și mi-e lene să-mi aduc aminte. Măcar dacă tot am băut, și-am fumat, și-am petrecut, și-am făcut gaură-n pat, măcar să mă aleg cu amintiri, să-mi creez o antologie de povestiri cu care ulterior să-mi pot adormi nepoții. Dar mi-e prea lene și mă sim acum prea moralist ca să povestesc. Însă din simpatie pentru idee o să fac o listă la nimereală:
1. Am căzut mort de bat de pe cetățuie, dar m-am prins de-o buruiană fermecată și am supravețuit.
2. Am mers fumat la un examen și am avut cel mai mare debit de scris din toată istoria consemnată.
3. Am fost dealer de țigări de la ruși, și aveam mulți clienți fideli, eu situându-mă în top.
4. M-am îmbătat în: Fire, Elite, Insomnia, Memories, Funky, Cleopatra, Stuff, Janis, Niko, Booha, Irish, Taverna(nu pun în calcul restul unde am băut dar n-am apucat să mă imbăt);
5. Am fumat iarbă în fața sediului cenral al UBB de vreo 5,6 ori și odată chiar pe trepte, simțindu-mă mândru că sunt student.
6. Am băut în 501....hmmm....cel puțin 501 l de bere.
7. M-am implicat în treaba cu chestionare și sondaje de opinie, și din 27 de chestionare nu am făcut nici unul pe bune.
8. Am șters un taxi de borală.
9. Am mers cu liftul în 16(presupun că e cea mai curoajoasă chestie ever)
...și restul ori mi fi dar fierbânțeala măsii nu mă lasă să-mi aduc aminte. Și totuși, când revăd lista, nu pot zice că am multe chestii de laudă. Măcar de beam mai mult ori nah...
...să sperăm că luna asta n-o s-o las din nou moartă cu blogul. Până una alta, mă bucur c-am postat...
joi, 13 mai 2010
După ce-am evadat de la reintoxicare...
Şi totul începea să miroase a boală. Singura explicaţie rămânea boala. Era una cu tentă serioasă şi pe de-altă parte cuminte, şi la urma urmei simplă. E una să spui că te simţi puţin deprimat din cauza unor mici eşecuri şi neîmpliniri, şi e alta să spui că eşti bolnav. Închizi gura lumii şi te mulţumeşti şi pe tine...Însă totul începea să miroase a boală pentru că de data asta lipseau vechile raţiuni, vechile explicaţii, frământări, planuri de viitor, revolte şi entuziasme. Totul ajunsese într-o ciudată linişte, o nepăsare clară...
...Încă persista neputinţa de a povesti, de a prezenta ori a descrie un fapt, de a închega o propoziţie cu un predicat, dar în primul rând subiectul persista să absenteze.
....
Iaşiul e cuminte ca un sanatoriu. Aglomeraţie caldă, bătrâni târâtori de geamantane grele, oameni cu ochi curioşi, atenţi şi dubioşi. Aseară, după cele 9 ore jumate de apăsat canapele cfr-iste am ajuns în sfârşit în capitala uitată a Moldovei. Pe tren am văzut mulţi munţi, am numărat 12 tunele, 21 de staţii, şi-am privit soarele cum urcă şi coboară. Am fumat cu naşu, om care aducea a ţigan, însă cu un limbaj de învăţătoare bună, şi aspect îngrijit. Omul poate în conştiinţa lui puţin naivă ne-o avertizat că amenda pentru fumatul în tren e de 7,5 mil şi că sunt foarte mulţi tineri rebeli care fumează ţigări preparate în tren. Noi am promis că vom sta departe de ei iar el a zâmbit părinteşte. Când am ajuns în gară la Burdujeni m-am simţit foarte ciudat, creierul meu fiind obişnuit să coboare. Aşadar ajuns în Iaşi, m-o impresionat rugina tramvaielor şi viteza lor agale. Clădirile erau la fel amărâte ca şi-n iarnă, iar un ţigănel m-o întâmpinat cuviincios:
- Nenea, dă-mi un ban!
- Scuză-mă dar n-am!
- eee, cum n-ai? Cum n-ai bă?
şi dacă ţigănelul cu pricina nu avea 4 ani, cred că-mi luam bătaie. Am ajuns în burghezul nou cartier Green park şi soră-mea m-o băgat în duş pentru derapizare...
...Hope will be for the a best! Or at least a random best...
...Încă persista neputinţa de a povesti, de a prezenta ori a descrie un fapt, de a închega o propoziţie cu un predicat, dar în primul rând subiectul persista să absenteze.
....
Iaşiul e cuminte ca un sanatoriu. Aglomeraţie caldă, bătrâni târâtori de geamantane grele, oameni cu ochi curioşi, atenţi şi dubioşi. Aseară, după cele 9 ore jumate de apăsat canapele cfr-iste am ajuns în sfârşit în capitala uitată a Moldovei. Pe tren am văzut mulţi munţi, am numărat 12 tunele, 21 de staţii, şi-am privit soarele cum urcă şi coboară. Am fumat cu naşu, om care aducea a ţigan, însă cu un limbaj de învăţătoare bună, şi aspect îngrijit. Omul poate în conştiinţa lui puţin naivă ne-o avertizat că amenda pentru fumatul în tren e de 7,5 mil şi că sunt foarte mulţi tineri rebeli care fumează ţigări preparate în tren. Noi am promis că vom sta departe de ei iar el a zâmbit părinteşte. Când am ajuns în gară la Burdujeni m-am simţit foarte ciudat, creierul meu fiind obişnuit să coboare. Aşadar ajuns în Iaşi, m-o impresionat rugina tramvaielor şi viteza lor agale. Clădirile erau la fel amărâte ca şi-n iarnă, iar un ţigănel m-o întâmpinat cuviincios:
- Nenea, dă-mi un ban!
- Scuză-mă dar n-am!
- eee, cum n-ai? Cum n-ai bă?
şi dacă ţigănelul cu pricina nu avea 4 ani, cred că-mi luam bătaie. Am ajuns în burghezul nou cartier Green park şi soră-mea m-o băgat în duş pentru derapizare...
...Hope will be for the a best! Or at least a random best...
vineri, 30 aprilie 2010
Recuperăm, dezintoxicare...
E-o zi frumoasă și blândă precum o mioriță scărmănată. O mioriță scărmănată care o fumat verde și acum e blană!
...M-am trezit într-un sfârșit aflat la marginea târziului, din tot mai patologica stare de beție și melancolie scârboasă. Două nopți de nesomn și jurământul biblic că n-o să mai beau, m-au pus un pic pe picioare, și m-au trimis amândouă la școală, de mânuță. Acolo am observat că ceilalți rumeni în obraji studenți nu erau nici pe departe atât de silitori cum îi credeam eu, cu pesimismele mele. Mai erau mulți din ăștia ca mine, treziți la a șaptea chemare, care veneau să-i facă puțin masaj realității. Și realitatea era puțin mai frumoasă decât ți-o imaginai,dar tot nu demnă de luat în seamă. La școală o fost frumos și culmea, am avut răbdare să rămân fără să-mi tremur picioarele, 4 ore. Până atunci eram un copchil din ăla neastâmpărat, care după ce se pune pe scaun, începe să-și bălăngăne picioarele, să se joace într-un mod aleatoriu cretin, cu-n pix, apoi se uită la ceas, și începe să se uite o dată pe minut la ceas, se uită pe geam și vede că ceilalți copii se joacă, mâzgâlește haotic pe foaia de curs, apoi, când profesorul dă primele intenții că seminarul s-ar termina, răbufnește și în maxim 10 secunde se află afară. acum chiar am fost atent...măi! Așadar, mi-am predat temele la Norbert, m-am înscris la practică, mi-am spălat rufele și am băut ceai...
...Analizându-mi noua stare de entuziasm existențial, stau și mă fumez curios și zâmbitor, gândindu-mă până la ce oră o să țină. Și aici mă refer la așa zisa abstinență alcoolicească, la strângerea tot mai aprigă a ciorapului și lărgirea cantității de ceai băută, chestii, la urma urmei noi pentru mine. Cu alte cuvinte aștept băieții să se adune din străinătățurile împrăștiate unde au purces, ca să bem.
...Mâine e 1 mai și în cel mai probabil caz o să mă uit la documentare care-i ajută mult pe copii retardați să treacă clasa 2a, de genul BBC ori History, chestii absolut lame dar care-ți umplu timpul cât de cât. Nu sunt obișnuit cu ritualurile sociale de 1 mai. Toată lumea se screme să plece undeva, să plece chiar la bunica la țară doar să poată spună ulterior că n-o stat acasă. Nu zic, și eu aș fi vrut să fiu cu poporul hipiot în Vamă, să-mi beau my insides outside dar mi-e foarte indiferent. Oricum n-am bani de excursii...
...Băieții din Toy Machines, au cântat aseară în Suburbia, pentru a emoționa inimile ascultătorilor în așa fel încât să câștige. Aceasta o fost finala concursului Battle of rocksin, iar cine câștigă va obține un EP gratis, la o firma decentă de înregistrări. Din informațiile de ultimă oră de care le am, trupa a ajuns la departajarea finală, și așteaptă rezultatele. Eu cel puțin îmi țin toate patru membrele încrucișate pentru băieți, că sunt simpatici, beau bine și cântă frumos.
...Happy 1 mai...
...M-am trezit într-un sfârșit aflat la marginea târziului, din tot mai patologica stare de beție și melancolie scârboasă. Două nopți de nesomn și jurământul biblic că n-o să mai beau, m-au pus un pic pe picioare, și m-au trimis amândouă la școală, de mânuță. Acolo am observat că ceilalți rumeni în obraji studenți nu erau nici pe departe atât de silitori cum îi credeam eu, cu pesimismele mele. Mai erau mulți din ăștia ca mine, treziți la a șaptea chemare, care veneau să-i facă puțin masaj realității. Și realitatea era puțin mai frumoasă decât ți-o imaginai,dar tot nu demnă de luat în seamă. La școală o fost frumos și culmea, am avut răbdare să rămân fără să-mi tremur picioarele, 4 ore. Până atunci eram un copchil din ăla neastâmpărat, care după ce se pune pe scaun, începe să-și bălăngăne picioarele, să se joace într-un mod aleatoriu cretin, cu-n pix, apoi se uită la ceas, și începe să se uite o dată pe minut la ceas, se uită pe geam și vede că ceilalți copii se joacă, mâzgâlește haotic pe foaia de curs, apoi, când profesorul dă primele intenții că seminarul s-ar termina, răbufnește și în maxim 10 secunde se află afară. acum chiar am fost atent...măi! Așadar, mi-am predat temele la Norbert, m-am înscris la practică, mi-am spălat rufele și am băut ceai...
...Analizându-mi noua stare de entuziasm existențial, stau și mă fumez curios și zâmbitor, gândindu-mă până la ce oră o să țină. Și aici mă refer la așa zisa abstinență alcoolicească, la strângerea tot mai aprigă a ciorapului și lărgirea cantității de ceai băută, chestii, la urma urmei noi pentru mine. Cu alte cuvinte aștept băieții să se adune din străinătățurile împrăștiate unde au purces, ca să bem.
...Mâine e 1 mai și în cel mai probabil caz o să mă uit la documentare care-i ajută mult pe copii retardați să treacă clasa 2a, de genul BBC ori History, chestii absolut lame dar care-ți umplu timpul cât de cât. Nu sunt obișnuit cu ritualurile sociale de 1 mai. Toată lumea se screme să plece undeva, să plece chiar la bunica la țară doar să poată spună ulterior că n-o stat acasă. Nu zic, și eu aș fi vrut să fiu cu poporul hipiot în Vamă, să-mi beau my insides outside dar mi-e foarte indiferent. Oricum n-am bani de excursii...
...Băieții din Toy Machines, au cântat aseară în Suburbia, pentru a emoționa inimile ascultătorilor în așa fel încât să câștige. Aceasta o fost finala concursului Battle of rocksin, iar cine câștigă va obține un EP gratis, la o firma decentă de înregistrări. Din informațiile de ultimă oră de care le am, trupa a ajuns la departajarea finală, și așteaptă rezultatele. Eu cel puțin îmi țin toate patru membrele încrucișate pentru băieți, că sunt simpatici, beau bine și cântă frumos.
...Happy 1 mai...
luni, 19 aprilie 2010
Scriu dezordonat.
Inutil și plictisitor spus, că am uitat. Am uitat aproape tot și resturile nespălate de memorie apar doar la venirea insomniei. E un blank ce demult, în epoci puțin mai teribiliste avea statutul de dorință. Nu-mi vine să cred că acum ceva ani puteam să-mi doresc blank-ul. Mă amuz acum amintindu-mi și fumez mirat că-mi amintesc. Island blues e aluzivă, și doare cu cât e mai aluzivă. Dar cu toate cafelele fumate, era într-adevăr un timp de adolescență timpurie, în care chiar îl credeam pe Eminescu din Odă. Nu înțelegeam ideea de îmbătrânire, de delăsare, oboseală...de alcool. Eram poet(vorba vine), prozator, pictor, arhitect, om politic, urbanist, istoric, și mă jucam cuminte cu toate visele de mai sus, aruncate grămadă în sufragerie. Acum mă dor șelele gândindu-mă că din toate, nici măcar sociolog nu sunt. Nu mă vait, nici nu bocesc, că n-am mai mers la o înmormântare de mult timp. E scena cea mai tristă, demnă de multe șervețele. Că Popa a uitat să se plângă. Eram bun la asta odată. eram bun la multe.
...O fată înflăcărată de amoruri învechite ar spune că e astenia de primăvară. O fi, deși eu de-obicei eram destul de cu vlagă primăvara și nu-s obișnuit cu noua modă. Momentan îmi diluez cafeaua cu apă nobilă de chiuvetă. Mă diluez cu totul. Dar eu care n-am putut niciodată să fiu poet, nu am ce comenta frumos în domeniu. M-aș gândi că totuși mâine am școală și că viitorul prea-luminat de sociolog mă așteaptă. Însă eu, prin raționamentul meu am renunțat a mai gândi inutil. Și încă renunț.
Renunț să mai scriu în aceeași măsură cu cât devin mai prost și mai neinspirat. Rahatul ăsta de blog mă lasă frustrat, motiv pentru care, entuziasmul devine tot mai mititel, calitarea postărilor tot mai searbădă. M-am săturat să scriu un nimic despre nimicuri mai mici, să mă cac în metafore iritante despre o viață de student mizeră și banală, unde totul se reduce la a bea, și ulterior a borî nemulțumiri penibile de om ratat. Și renunț a mă revolta când ajung la concluzia că despre altceva chiar nu pot scrie, că ăsta mi-e vastul univers și asta mi-e inteligența.
...Și revin la blank, și sprijin tastatura precum sprijineau bețivii sec. XIX foaia și pana ruptă de la curul găinii...și continui s-o sprijin...și cam atât. Eu sprijin.
...O fată înflăcărată de amoruri învechite ar spune că e astenia de primăvară. O fi, deși eu de-obicei eram destul de cu vlagă primăvara și nu-s obișnuit cu noua modă. Momentan îmi diluez cafeaua cu apă nobilă de chiuvetă. Mă diluez cu totul. Dar eu care n-am putut niciodată să fiu poet, nu am ce comenta frumos în domeniu. M-aș gândi că totuși mâine am școală și că viitorul prea-luminat de sociolog mă așteaptă. Însă eu, prin raționamentul meu am renunțat a mai gândi inutil. Și încă renunț.
Renunț să mai scriu în aceeași măsură cu cât devin mai prost și mai neinspirat. Rahatul ăsta de blog mă lasă frustrat, motiv pentru care, entuziasmul devine tot mai mititel, calitarea postărilor tot mai searbădă. M-am săturat să scriu un nimic despre nimicuri mai mici, să mă cac în metafore iritante despre o viață de student mizeră și banală, unde totul se reduce la a bea, și ulterior a borî nemulțumiri penibile de om ratat. Și renunț a mă revolta când ajung la concluzia că despre altceva chiar nu pot scrie, că ăsta mi-e vastul univers și asta mi-e inteligența.
...Și revin la blank, și sprijin tastatura precum sprijineau bețivii sec. XIX foaia și pana ruptă de la curul găinii...și continui s-o sprijin...și cam atât. Eu sprijin.
Printre altele...
- Asta e datoria fiecărui cetățean care are puterea de a se intitula cetățean al acestei țări. Orice cetățean are nu că datoria, are obligația de a muri pentru patrie, pentru oricare patrie, fie chiar și România, fie și una mai de câcat, dacă aia e patrie, merită să te sacrifici. Voi nu vă dați seama, dar vă dați seama că țara asta v-o hrănit pe voi, v-o învățat să citiți și să scrieți, și să agățați tipe, sau orice lucru, orice lucru pe care-l știti voi în prezent, se datorează patriei mamă. Și hai să n-o dăm chiar în comunisme din astea elaborate, hai să nu ne luăm de patrie, dar uite ca exemplul UBB-ul! Noi ca studenți, eminenți sau doar din ăia, pozărs, trebuie să avem un mare respect pentru universitatea la care suntem. Că vă dați seama, vă dați seama că toate condițiile pe care le avem acum, nu știu, tot ce învățam, șansa de a profesa într-un domeniu pe viitor, totul se datorează UBB-ului. Eu cel puțin, am toată stima și tot devotamentul pentru UBB. Și da, eu aș muri pentru patrie, aș muri oriunde și în orice condiții...doar pentru patrie, penru nimeni altcineva...
- Coae! Fumează și pasează.
- Coae! Fumează și pasează.
sâmbătă, 17 aprilie 2010
Și-am scris băi! În limbaj din ăla de gem oltenesc de prune de drăgălani(la Drăgășani sper să fie prune aslfel nu-mi iese). Deci am scris băi. am postat, am scrijelit cu limba-n tastatură tot morcovul de moldov-bucovin-oltenesc(mai nou) ce-l aveam în mine în ultima vreme. Și ce mama voastra de ne-501 vreți de la viața mea mea fastouasă de Rome total war vreți? scriu da!...
...am uitat că pot scruma pe jos, și l-am sculat pe Neacșu să-mi dea scrumieră. vai ce meltean sunt. Să scol omul din vinul și cafeaua lui, asta nu se poate sorbi bine în societatea multivicioasă a României.mai bine zis multibețivănoasă. am zis!
...pe jos mlaștină de 2 metri măsurați cu mațul. Că nah! culmea! Am venit la Kolosvar cu frica că mă maghiarizez la dracu, și am ajuns oltean de Drăgășani. So...fuseși la băut, să-ți moară mama de foame! Haules! Citez haules again!...am uitat ce-am vrut să zic...
...Deci...
...Am fost acasă, am și scris un blog din ăla drăgăstos plin de parabole romanticos-sucevencice, dar plm, n-o mers, m-am complicat prea mult în versuri cu rimă eminesc-bacovianestică. Par-aș fi un adolescemnt satanist cu gânduri năstrușnice, ce plm! Eu m-am maturizat, sunt un om nou, cu gândire pragmatică și cu agățare de sex opus...adică ăl femei-pizdăricesc. pă bune, frate adică cum plm, în plm de plm. dar cum plm?
...deci ziceam că-n cameră e un metru de jeg. e și sticle frate, adică fratele meu e...e sticle din alea fără cantitate...dar ce măsa-nfiptă-n bețe... am fost acasă, am savurat un net din ăla burghez cu 6mb pă secundă, și am asistat cu multe bocituri la Festivalul Hinternațional dă teatru și prosteală pă scenă hân limba engleză, alias Majic festu, și m-am simțit mai bătrân ca Noe la 943 de ani, după 175 dă ani de la faza cu Arca. deci o puțit în mare parte. generația tânără așa cum spunem moralicește noi bătrâni o Sucked ass rău de tot. tăt tineretul e prost băi! E tont! apăi ce plm!Dc am vrut eu Clujul...că măi, rostind moralist și etichecesc că vorba vine...am băut și-am fumat...și-am jucat Rom! Rom totăl wăr! di m-am căcat pă mine frate...dar stai... săzi molcom de moldovean ostracizat...că cântă cucu-n Bucovina...
...băeții olteni din ăia băețași dă vâlcea din ăia...iar am uitat ce-am vrut să zic...o trecut cântă cucu...acum mi-o cerut unu să-i fac rost dă verde, și eu ca omul nah, eu sunt în vedere cu nenumărați mahări ai etnobotanicelor acute... și îmi permit să am anumitb statut(joking, im a almost fucking loser)...
...și oricum am uitat care era subiectul anterior. Oricum, o să revin cu postări mai comerciale...
...am uitat că pot scruma pe jos, și l-am sculat pe Neacșu să-mi dea scrumieră. vai ce meltean sunt. Să scol omul din vinul și cafeaua lui, asta nu se poate sorbi bine în societatea multivicioasă a României.mai bine zis multibețivănoasă. am zis!
...pe jos mlaștină de 2 metri măsurați cu mațul. Că nah! culmea! Am venit la Kolosvar cu frica că mă maghiarizez la dracu, și am ajuns oltean de Drăgășani. So...fuseși la băut, să-ți moară mama de foame! Haules! Citez haules again!...am uitat ce-am vrut să zic...
...Deci...
...Am fost acasă, am și scris un blog din ăla drăgăstos plin de parabole romanticos-sucevencice, dar plm, n-o mers, m-am complicat prea mult în versuri cu rimă eminesc-bacovianestică. Par-aș fi un adolescemnt satanist cu gânduri năstrușnice, ce plm! Eu m-am maturizat, sunt un om nou, cu gândire pragmatică și cu agățare de sex opus...adică ăl femei-pizdăricesc. pă bune, frate adică cum plm, în plm de plm. dar cum plm?
...deci ziceam că-n cameră e un metru de jeg. e și sticle frate, adică fratele meu e...e sticle din alea fără cantitate...dar ce măsa-nfiptă-n bețe... am fost acasă, am savurat un net din ăla burghez cu 6mb pă secundă, și am asistat cu multe bocituri la Festivalul Hinternațional dă teatru și prosteală pă scenă hân limba engleză, alias Majic festu, și m-am simțit mai bătrân ca Noe la 943 de ani, după 175 dă ani de la faza cu Arca. deci o puțit în mare parte. generația tânără așa cum spunem moralicește noi bătrâni o Sucked ass rău de tot. tăt tineretul e prost băi! E tont! apăi ce plm!Dc am vrut eu Clujul...că măi, rostind moralist și etichecesc că vorba vine...am băut și-am fumat...și-am jucat Rom! Rom totăl wăr! di m-am căcat pă mine frate...dar stai... săzi molcom de moldovean ostracizat...că cântă cucu-n Bucovina...
...băeții olteni din ăia băețași dă vâlcea din ăia...iar am uitat ce-am vrut să zic...o trecut cântă cucu...acum mi-o cerut unu să-i fac rost dă verde, și eu ca omul nah, eu sunt în vedere cu nenumărați mahări ai etnobotanicelor acute... și îmi permit să am anumitb statut(joking, im a almost fucking loser)...
...și oricum am uitat care era subiectul anterior. Oricum, o să revin cu postări mai comerciale...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)