Retrospective de martie

În mod straniu și bizar, m-o apucat melancoliile de dimineață. Nimic care să sară în ochi de deprimant, dar cert e ceva mă foiește. O venit martie, cu tot tacâmul de veselie virtuală de care tot vorbeam, și spre nedreptatea mea, chiar e chizdă afară. Mărțișoare n-am dat nici n-am primit, și respect lipsa de formalism. În liceu, 1 martie era mereu pont de chiul, de băut săniuțe după internat și alte năzdrăvănii năstrușnice. Colegele mă blindau de mărțișoare înfipte adânc, violent, dar cu dragoste...
...Azi în prima jumătate a laboratorului de statistică vine herr Chiribucă, ză ultimate decan al prea-prestigioasei facultăți, să ne ofere personal, nouă de la studii urbane, cele mai profunde condoleanțe, pentru decizia ministerului de a nu oficializa secția noastră. Cu alte cuvinte o să fim niște sociologi cu-n P.S. la urmă ”specializat în studi urbane”. Mă întreb oare viitorul burtos ochelarist la care o să merg eu peste 4 ani să cerșesc slujbă, ce plm o să înțeleagă prin diploma mea, și părințește pe după ochelari o să-și exprim dilema: Mă tu ce știi să faci? și o să-și imortalizeze o moacă de bou holbat. Iar eu bineînțeles foarte indimidat și făcut boț o să-mi iau toate inimile-n dinți și-n măsele și-o să-i spun poezia învțată în facultate: Eu analizez societatea urbană de la mahala până-n centru! Dar nenea respectiv va da o crâncenă dovadă de inteligență și imi va prezenta niște informații dureroase: Eu știam că urbaniștii se ocupă ce treaba asta, tu ești sociolog, specializat pe studii urbane, tu ce poți să faci până la urmă? Răspunsul final mereu aceleași la fiecare angajator presupun că va fi: Păi eu sunt ajutor de urbanist... Și bineînțeles urbaniștii se pot ajuta și singuri. În concluzie ori ajung poștaș ori punător de cabluri la RDS. Las că-i bun și-așa...
...Și ca o ultimă supărare, țigările alea cu inscripții chirilice pe ele s-o scumpit. Niște ucraineni cu simțul patriotic reaprins s-au hotărât într-o bună zi să cucerească Siretul, mare fortăreață și metropolă multicontinentală. Și nu știu cum o procedat ei misiunea că s-o încheiat totul cu vreo 3 victime și o ceată răzbunătoare de polițai emancipați care au cam confiscat multe din jucăriile ucrainenilor. Astfel în piețile pline de mafioți cu batic ale Sucevei marfa sacră luată de la ucraineni, s-a împuținat și partea rămasă s-a scumpit. Au ajuns țigările de contrabandă să fie cât erau acum un an alea din magazin și bineînțeles pe plan local treaba încă convine. Dar eu personal care trebuie să cumpăr marfă de la un oltean bărbos și chel ce-și păstrează și el un comision simbolic, nu prea îmi surâde evluția evenimentelor. De lăsat nu se pune problema, chiar din contră, încep să fiu ot mai scârbit de campaniile to mai retardate antitutun. Mă oftică tenta aia nesimțită de solidaritate națională care predomină orice campanie publicitară anti-tutun. Tipica replică: Tutunul ucide! este foarte adevărată dar e inutil să enumăr ce alte chestii ucid. Eu nu înțeles de ce guvernul ori organizațiile alea poponărești ce promovează viața sănătoasă insistă tot mai prost pe ideea că le pasă de tine, de organismul tău, de banul tău. Guvernul ar trebui să fie fericit - cu cât mai mulți fumători, cu atât mai multi bani la buget, iar restul care militează împotriva fumatului trebui lămuriți că ei nu sunt mai conștienți și mai înțelepți decât tine, că e alegerea ta dacă vrei să continui să fumezi ori să te lași. Vorba lui Badea: Dacă o pui pe rădulească crăcită pe-un afiș antitutun, nu cred c-o să se lase prea mulți. Personal, eu ca fumător cunosc cel mi bine părțile nașpa ale țigării dar cât m-or ține plămânii o să continui să fumez și să-i înjur pe toți cretinii care tremură pentru atenție...