Îndată voi bea bere la terasă.

Geamul stă deschis fără CA CUru să înghețe și noutatea e mult binevenită. Prin urmare se pare iarna, care încă teoretic administrează jâdănește luna februarie, începe să obosească și să se culce. Păsărele și berze și toate celelalte chestii care îi vesteau lui Alecsandri primăvara, văd că n-o apărut încă, ghioceii se ivesc doar în gălețile corporatiste ale afro-românilor din piețe, dar măcar te poți căsca gura pe străzi în tricou și geacă un pic mai subțire. Și acum chiar poți căsca gura fără s-o umpli ulterior cu farmacii de pastile. Neaua cea căzută ca din povești, o fost treptat agresată penofilicește de fenomenele de încălzire climatică, coborând cuminte în preacuratele canale, urmînd ca apoi să fie semi-filtrată și bineînțeles băută. Iarna în felul ei, poate fi cel mai bun politician: ea ascunde cu o grijă maternă tot ce putea fi considerat urât înainte, gunoaie diverse, gropi de carosabil, lucrări de canalizare uitate fără vină, diverse mortăciuni, iar ca agent guvernamental, zăpada, ce-i drept, mai mult decât abundentă anul ăsta, îndeplinea eficient misiunea de înfrumusețare a patriei. După aia, fiecare educatoare avea curajul să-i scoată pe copii în parcuri și să le prea mărească concepția lor despre mediu: ”Uitați-vă cât de mirific/ edenic/ fascinant/ frumos etc. e afară! și copii o luau de bună, și ajungeau să-și belească picioarele prin șanțurile ascunse de zăpadă. Iarna de-asemenea acționa asupra oamenilor ca un foarte bun activist de partid. Pe timp de ger toți oamenii pe străzi, sunt la fel de urâți, îmbrăcămintea cojocărească și pielea albastră și inertă obligându-i pe respectivi să arate toți la fel. Deasemenea, la -20  moda este ultimul lucru la care ar trebui să te gândești, deci se ajunge la o oarecare aparență de egalitate financiară. În plus, nici nu te mai poți mândri că ai casă cu lindab pentru că o ai îngrpată în zăpadă. Dar lăsând sociologismele la o parte, chestia care mă amuză pe mine în fiecare splendită primăvară e prea vizibilul fapt că odată cu topirea zăpezii, poți savura nesăturându-te de covorul falnic de gunoaie. Amploarea umoristică a contrastului lunii martie este cu atât mai grasă cu cât de la an la an, toată culoarea publicistică a anotimpului devinde din ce în ce mai roz, mai puffy și da, mai gay. Spre marea uimire a entuziaștilor, boscherii nu sunt roz și nu sunt împodobiți cu fundițe alb-roșii, gunoaiele nu sunt în formă de inimioară și nici nu cacă ghiocei. Din păcate, nu poți nici s-o scoți la plimbări umplute de sentiment pe duduia care ți-o înfipt  țărănește bucata de plastic colorat în cămașă, pentru că de-obicei la începutul lui martie e mai iarnă decât la bobotează, ori în cel mai sigur caz doar plouă și se face un glod foarte drăguț.
...Partea bună care-ar fi. Că reapar terasele cu bere la kil, că de-obicei omuleții sunt mai puși pe socializare și surprinzător de mulți, că te poți întoarce lejer pe jos acasă după închiderea crâșmei, fără să fii nevoit să dai echivalentul la 2 beri, pe taxi, și că nah, tipele sunt mai altruiste în vestimentație.