I-am ajutat aseară pe băieţii din Toy Machines să-şi lipească prea-giganticele afişe, ce aveau scopul să anunţe cu entuziasm, noul lor concert de pe 23 martie(marţi) din Irish. Drept să spun afişele erau de fapt destinate formaţiei MOPA(My own private Alaska), trupă franţuzească, interesantă ea în felul ei, cu vocee urlătoare, tobe şi pian, şi care le oferă prea-mult merita onoare băieţilor, de a cânta în deschidere. Afişele erau mari, cât un neam prost, iniţialele trupei putând fi văzute de la 1 km depărtare. Însă, cineva cu-n ochi mai curios, dacă se apropia, putea citi, jos în colţul afişului, scris cu markeru, "toy machines" şi "alternative quartet"(formaţie foarte bine pusă la punct, care meriă toată ascultarea). Treaba în sine deşi nu pare prea plină de corectitudine morală, este în sine normală, băieţii fiind la început şi neavând dreptul să comenteze de felul cum sunt pe afişe. Deci dacă vedeţi prin centrul Clujului afişe mari cu MOPA, pe alocuri puse pe diagonală, să ştiţi că ele de fapt sunt destinate Toy Machines-ului, şi că o fost o greşeală de tipar.
...După ce-am stat să ne îngheţe tot ce putea fi îngheţat din noi, i-am luat pe Teiu şi pe Andy să-i îmbăt, ca un prieten plin de moralitate şi intenţii bune ce mă aflu, profitând de faptul că îmi venise simbria de pe tradus. Am făcut un mic crâşmă-scavenging şi în final am găsit o masă secsi în Insomnia.
...Scena care mi-o rămas în minte, e cea în care Andy cu Chiril s-o luat pe vorbe telectuale, polemizând despre moraliatea cheltuitului de bani. Şi normal că m-am simţit prost, că fix eu eram ăla risipitor de la masă. Toţi suţineau că e bine să cheltui banii cu măsură, că de la o vârstă începi să vezi altfel banul, că altfel îi cheltui cât îi munceşti tu, şi multe alte generalităţi, care pe mine începau să mă oftice. Adică eu, comparându-mi situaţia cu teoriile de faţă, am muncit, m-am chinuit să termin treaba, n-am dormit 3 zile, am primit banii şi mă găseam să-i folosesc la cinstirea celor de faţă. Şi ei vorbeau despre moralitatea banilor, toţi erau conştienţi de acţiunile lor, de evoluţia vieţii lor, doar eu eram prostul ăla beţiv care îşi bea banii munciţi fără nici o remuşcare. Tot mai mult încep să nu mi suport discuţiile pe teme "importante", "inteligente", schimburile înflăcărate de argumente şi principii, care rămân la urmei urmei vorbe goale, spuse la o bere. Asta nu se poate numi dovadă de cultură ori de maturitate. Dar trecând peste, eu am devenit melancolic şi am băut cu Teiu, care spre deosebire de restul intelectualilor, era fericit în lumea lui, ciocnea la fiecare 30 secunde, râdea, făcea glume proaste a la Teiu:
"Eu: Observ că deja m-am încălzit oleacă.
Teiu: Păi dezbracă-te!
Eu: Nu mă, m-am încălzit de la alcool.
Teiu: Păi dezbracă-te!"
...În final toţi erau prea beţi ca să mai polemizeze. În Cleopatra jucat sah cu Teiu, like the old times, am fumat narghilea cu vodka şi-am tras o macauă de neam prost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu