...Recunosc că deşi n-am nici un drept să comentez, să mă bocesc ori să par măcar un pic că fac revoluţie pe subiect, dar mi s-o cam acrit de tradus îmbrobodeli despre şi cu Uniunea Europeană. Nu sunt nu un traducător cu carte de muncă, ci bineînţeles contrabanist ca de-obicei şi nici unul foarte entuziasmat de meserie. Dar am jurat că eu sunt batman şi pot stoarce limba englezească şi nu-mi permit să dau napoi. 10 lei pe pagină(sper :-s) sună oricum a salariu de senator pentru un student cu leafă obişnuită de la 50 bani în jos. Aşadar, după cum cu jale afirmam mai devreme, mă simt mai înăcrit decât orice borcan nespălat din frigider, şi încă am frică de cafea.
...Ieri, dis de dimineaţă(pe la 3 fără PM), după ce-am ieşit eu din entuziasmul zilei lui Andy şi al agăţatului de unguroaice prin Fire, am început să mă îngraş cu multă cafea, astfel pregătindu-mă să mă apuc de lucru. Textul, foarte simpatic şi interesant de-altfel, având rolul unei lucrări de licienţă(cică!), se respecta a include fiecare modalitate de linguşire îndoctrinatică a Uniunii Europene, care din ce în ce mai oficial devine Fratele mare de la apus. Spre deosebire de ăla răposat de la răsărit, ăsta nu-ţi intră în casă cu tancul ci cu zăhărelul şi limonada, deşi bineînţeles, scopul este tot acelaşi. Prin urmare(încep să am ticul conectorilor) m-am distrat eu cât m-am distrat cu măsurile "de obţinere a suportului şi a atenţiei publice", dar nu după mult timp o început să mă ia cu înţepături la inimă, şi să mă vai că nu-s bun de muncă şi viaţa nu are sens şi din astea. Ce-i drept, sincretismul dintre prea-iubita stalinskaie de c-o seară nainte şi chintalul de cafea băgat în isterie, m-o făcut să simt ca o cârpă, sau mai frumos, ca un prosop, şi mi-o trebuit încă pe atâta cafea ca să-mi revin...
....Seara deja mă făcusem om serios. Pentru prima oară de când tata şi sis m-o binecuvântat cu laptop, l-am luat pe ăla micu de pe eternul scaun, am făcut curat pe masă şi mi-am improvizat şi eu un birou ca omul, mi-am pus un număr de la Foreign policy pe post de mouse pad, o jumătate de ţigară stinsă, în bot(prin hotărâre de guvern, la noi în cameră nu se mai fumează) şi m-am repus oportunist pe treabă, având ecou de marşuri irlandeze în urechi. Am mai tradus ceva, şi pe la vreo ora 2 mă puteam lăuda că am ajuns la aproape un sfert din treabă. Am zis că-i semn bun şi optimist(deşi mă mişcasem c-o viteză apropiată de inexistenţă) şi mi-am mai făcut o cafea. M-o pus dracu. În jumătate de oră îmi tremurau ambele 4 membre plus capul şi dumnezeu ştie ce-am tradus eu acolo, mi-e şi frică să mă întorc să verific. Mi-am dat seama după un timp că randamentul meu de muncă ar falimenta toate companiile multinaţionale şi am zis să mă culc, era 4 fără, deci până la 9 aveam timp destul să dorm....hmm....nu mai ştiu, dar cred că era trecut de 8 când final am reuşit să adorm, păţind tipica scenă cretină, din Looney tunes, să-mi sune ceasul după câteva minute. Nu insist deloc să-mi aduc aminte alea 4 ore, când am avut sublima ocazie de a admira răsăritul şi primele ciripituri primăvăratice.
...Am dormit cam 2 ore, m-am sculat ca un muncitor din ăla supărat care într-o oră tre să fie pe şantier şi m-am pus pe diluat cafeaua, care încă predomina în stomac şi-n sânge...
....Azi chiar am rumgat cuvinte barbologice englezeşti ca ultima bovină flămândă de pe imaşul din sat de la bunica, dar acum câteva ore o trebuit să îndur ceva ruşine, implorând-o pe tipa căruia i-am promis traducerea, să mă mai amâne o zi. Nu-mi plac situaţiile astea de câcat în care mă bag cu atâta veselie mereu. Dar trecem peste. Începe să-mi treacă frica de cafea şi m-am plictisit să scriu...
ps. Iniţial vroiam să scriu despre unguri, despre ziua lor asta foarte plină de jovialitate intergalactică, dar mă umplu de prea multă milă şi compasiune inutilă, dă-i în...
Un comentariu:
Multam la fel domnu Popa!
Trimiteți un comentariu