Nimic n-o să se schimbe! Cel puțin asta e impresia.
...Am terminat sesiunea, evenimentul descris cu atâta patimă și furie. Am luat examenele cu note prea banale pentru a fi amintite. Am mers acasă o săptămână și la fel, șederea fu nedemnă de amintit. Am promis că mă prezint entuziast la măriri și la restanță și am ajuns în final să trec beat și dezorientat, doar restanța. Nici nu știu încă dacă am luat-o. M-am împotmolit de tot într-o rutină zilnică demnă de toată lenea. Am văzut și revăzut filme. M-am obișnuit să adorm pe Starwars: The revenge of the sith și să mă scol cu gândul că mai sunt episoade din How I met...E o lene banală, lipsită tot mai mult de-o oarecare doză de conștiință. Am reînceput să beau vodkă și să rezem din nou pereți de crâșme, comunicând cu la fel de triștii omuleți înconjurători, nimicuri, formalități, glume din ce în ce mai searbede. Camera s-a umplut înapoi de jeg, dar un jeg mai trist decât până acum. Uit în continuare cuvinte și ajung să pot vorbi doar după o sută de vodkă. Mi-e tot mai rușine să mă exprim, simțind o nouă adolescență zăpăcită. Ajung la concluzia că am scăpat de ticul verbal cu ”chill” din toamnă și l-am înlocuit cu ”fucked up”.
...N-am deschis blogul de ceva zile. Mi-am format o frică nemulțumită vis-a-vis de scris. Nici acum nu mă simt prea mândru să-l updatez doar așa de umplutură, să rămân în pas cu moda. Aștept șutul magic, o lamă de ras, un frizer bun, și bani de țigări. Aștept să mă împac cu blogul. Mâine încep cel de-al doilea semestru, și de bine de rău e singura noutate de pe listă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu