marți, 23 februarie 2010

În așteptarea alcoolului. I

...Doi dintre ei își vedeau forțat de treaba lor, în colțul lor bine acaparat și delimitat. Ăla mai gras și cu cioc proaspăt ras, își muta ritmic laptopul, de pe burtă pe genunchi, apoi se scula și îl punea pe masă dar nemulțumit îl repoziționa pe burtă, continuându-și agonia. Celălalt, un pic mai nemâncat ca primul, dar cu un cioc mult mai mândru viziona diverse emisiuni de divertisment, cu scop informativ și valoare dubioasă, mângâindu-și sobru podoaba păroasă a bărbiei. Mai devreme se făcură multe referiri la organe genitale proprii ori la cele materne în scopul exprimării unor nemulțumiri imposibil de eliminat. Acum se emiteau mai puține sunete. Aleatoriu se auzea totuși cum unul ticăie cu degetele în laptop și altul cu pumnul în masă, în rest, după cum spuneam, fiecare își vedea de treaba lui.
...Al treilea respirator al încăperii număra monede. Le scotea dinr-un pahar ciobit dar de-altfel frumos și le punea pe o saltea jegoasă, cu grijă și pe categorii de mărime. După ce repetă ritualul de 3 ori rămase fixat pe niște gânduri negative. Începu și el să-și miște degetele pe saltea în semn de ticăit, dar aceasta fiind moale, nu-l lăsa să scoată vreun zgomot. Prin urmare, nemulțumit că nu-și poate exterioriza refulările prin activități tactile, acesta vorbi:
- Avem 2,57 lei. Nu ne ajung pentru bere. Ce facem?
Izbucnirea celorlalți doi fu milimetric imediată:
Replica grasului: Cum băi să avem doar 2 lei 50? Ce-ai făcut băi cu banii? Băi tu ești prost, așa puțin să avem? Tu ce gândești când spui așa ceva, vrei să ne întristezi? Să ne distrugi toate visele! Tu ești nebun!
Replica bărbosului: Vezi băi ce-ai făcut?! L-ai supărat pe gras! N-ai putut și tu să ne iei mai ușor așa, cu-n zăhărel, c-o treabă. Să pui măcar 2,60 în loc de 2,57. Nu știi cum să iei pe om.
Cel de-al treilea om fu cuprins de-o panică urâtă. Se simțea atacat și le dădea toată dreptatea. Era indiscutabil vina lui. În fața lor apărea acum ca ultimul găinaț de pe parbriz după o ploaie de vară. Puțini ar fi rezistat fără un act sinucigaș această presiune, însă el se zbătu să existe. Trase în gând aere adânc în piept și formulă calculat o mediere:
- Putem lua o doză cu banii ăștia, totuși!
Acel totuși amplasat la sfârșitul afirmației demonstra o clară nesiguranță și inspira neîncredere, iar consecințele sale nu au întârziat să apară:
Replica bărbosului: Biberon din ăla să sugi tu băi! 
Replica grasului: Du-te bă, aia nici în gaura de la măsea nu încape. Nici gingia nu ți-o umezește. La nimic nu-i bună!
Cel de-al treilea trase imediat o mânie hotărâtă. Lipsa de alianțe în inevitabilul și prea coloratul conflict ce se contura, îl convinse că violența este singura cale dreaptă. Așadar, în mod barbar multitudinile de organe umane și femeiști fură pronunțate pe tonuri înalte. 
Replica celui de-al treilea: Mama voastră de evrei jâdani istraeliți ce sunteți! Eu am pus ce-i mai mulți bani în pahar, și erau mai mulți, dar grasul și-o luat pâine și bilet de autobuz din ei! N-ați contribui și voi vai doamne că vă cade ula...
Grasul se simți adresat.
Replica grasului: Eu am abonament! Era imposibil să fi luat eu banii. Jur pe toate sticlele pline și voluminoase de alcool de calitate din lume! N-am fost eu!
Continuarea replicii celui de-al treilea: Mă cac eu pe abonamentul tău! N-ai încă doi lei să luăm odată petul ăla?
R. bărbosului: N-are că și-i o băut!
Grasul își trase laptopul de pe genunchi în semn de gravă furie. Dragostea lui pentru pace și prietenie pieri pe loc.
R. grasului: Ce vorbești bă?! Nu-i adevărat! Eu n-am băut de când mă știu, nici apă n-am băut! N-am băut nimic! O trebui să plătesc căminul!
Ceilalți doi încremeniră compătimitor cu ochii flămânzi de bere în direcția grasului. A pomeni căminul în așa discuție managerială era o gravă încălcare a regulii colegiale. Mișcările și sunetele încetară pentru câteva clipe. Doar mirosul continua nesimțit să plutească. 

II
...În momentul în care tipa de jos deschise ușa și rosti salutul ei mlădios, până și mirosul încremeni. O fată în acel sanctuar bisericesc al alcoolului și frunzelor narcotice, printre ciorapi și printre peturi pierdute, era, cu tot respectul, un element neînțeles și deseori neadecvat. 
R. tipei de jos: Servuuus! Ce faceți?
Cel de-al treilea se scăpă în răspuns fiind încă nervos pe gras: Vrem bere! Și ceilalți doi încuviințară automat:
Grasul: Alcool!!!
Bărbosul:DA! Vrem bere femeie! Vrem bere acum! 
Frumusețea izbitoare a tipei de jos, fu zdruncinată de reacția total nepotrivită a bărbosului. Grasul sări altruist să rezolve problema:
R. grasului: Cu alte cuvinte, după cum foarte diplomatic încerca să expună colegul meu, poți cumva să contribui cu doi extrem de umili 2 lei pentru achiziționarea unui pet de bere? 
Tipa dintr-un exces subînțeles de feminitate se simți agățată. Își diluă excentric ochii și își exprimă neînțelegerea:
R. tipei de jos: Ce? Nu mă prind, eu am venit după țigări!
R. celui de-al treilea: Țigări? Mai avem țigări?
R. bărbosului: Nu mai avem. Le-o fumat grasul!
R. grasului: Ce vorbiți băi, nu-i adevărat! Eu n-am fumat nimic! Dați-mi pace.
R. tipei de jos: Ce? Nu mă prind...
Noul moment de liniște părea mai gras și mai bine închegat decât primul. Era o reculegere fără un sens prea bine definit. Tipa se resemnase că nu va primi țigări, ceilalți trei că nu aveau bere și că nu-i puteau vinde țigări tipei. Bărbosul își aminti că n-o poate combina pe tipă, iar grasul începu din nou să-și foiască laptopul. Cel de-al treilea întoarse capul spre maldărul de monezide pe salteaua jegoasă.
R. celui de-al treilea: Deci, mai luăm bere măi?

III
Tipa nu avu doi lei pentru bere dar împrumută de la băieții de pe palier în schimbul unei vorbe bune și bine aleasă. Grasul fu pedepsit pentru probabilele lui excese, iar pedeapsa consta în a merge după bere. Inculpatul se apără eroic, înjură, flegmă, făcu mizerie și aruncă cu sticle pe geam. Sticlele izbiră o babă și paralizară un cocalar, dar grasul nu putea scăpa de îndatorire. Ulterior bărbosul hotărî să-l însoțească pe gras în misiunea cu pricina, care mai mult decât probabil nu putea fi dusă la bun sfârșit doar de un singur om. Cel de-al treilea și tipa de jos rămaseră să aștepte răbdători în cameră. Cel de-al treilea promise să fie cuminte, tipa în schimb nu înțelese afirmația.
....Cel de-al treilea nu se sinchisea de-obicei să țină companie complicată tipelor sensibile precum se auto-caracteriza tipa de jos. Lui îi plăceau tipele bune la suflet dar cu intenții rele, cu aspect dubios dar frumos îmbrăcate, iar respectiva nu promitea nici unul din aceste daruri. Cu cât o privea mai mult cu atât idealurile sale feminine se prăbușeau mai adânc. Furia frustrată a existenței îl schimonosi. Începu să ardă satanic. Dar dintr-un bun simț învățat de la bunici deschise televizorul și puse telecomanda în mâna tipei. Pe Realitatea se difuza cu entuziasm procesul de ilegalizare a Coffee shopurilor și se arătau fețe anemice de specialiști. Tipa de jos avu un fior subtil, stinse televizorul și începu să tremure cu nervozitate. 
R. celui de-al treilea: Lasă nu fi nerăbdătoare. O să vină imediat ăștia cu berea. Poate chiar se combină ei cumva la o vokdă. cine știe, is băieți descurcăreți.
...Tipa începu să se legene mlădios.

2 comentarii:

Zwargolak spunea...

Hai grasule cu berea aia...
Tipa de jos a adormit, mi-e sete, wtf?

andreea8122 spunea...

Da, deci "fane", draga frate, cum zicea cineva. :)