- Aveţi muştar?
- Salamul e ieftin şi bun. Cât să-ţi dau?
- E ecologic?
- Da bă, e de vacă, e bun!
- Deci cât ziceaţi că-i muştarul?
- E scump, mai bine iei salam!
- Daţi-mi cu aromă de usturoi vă rog!
...Vânzătorul îi împachetă salamul şi puse în pungă şi-o monedă chinezească pentru noroc. El nu avea cu ce plăti, avea doar bani de muştar, din ăia galbeni, aşa că-şi vându ceasul de la bunica din aur cu beculeţe.
...Se grăbi să ajungă la Ea. Se împlineau mai multe luni de când se îndrăgostiseră şi sărbătoreau. Ea făcuse clătite şi mici, şi-l trimise pe El după muştar.
- Unde-i muştarul bă?
El voi să se scuze:
- Nu era din cel ecologic. Am luat salam. Sunt gata micii?
- Sunt încă congelaţi! Dacă n-ai adus muştar cum vrei sa fie gata.
Până la urmă Ea se înfurie şi îşi chemă fetele care aduseră bulion fără conservanţi şi muştar. La petrecere fu invitat şi biciclistul orb, care îşi mai pierduse o mână de curând.
...Micii fură mâncaţi de toţi cu mare poftă, muştarul se termină repede, bulionul era expirat şi fu aruncat. Orbul fu păcălit şi primi salam în loc de mici. Toţi râseră. Apoi Lui i se făcu milă şi îl lăsă pe biciclist să lingă cutia de muştar.
...După ce terminară toţi de mâncat, fetele plecară pe bicicleta orbului ca să facă impresii prin cartier, orbul se duse să-şi cumpere altă bicicletă iar El şi Ea se iubeau pe o bordură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu