Nu, nu mi-e uşor Alexandro, dar ce importanţă are. Dar eu încerc să nu-i dau importanţă, de ce ai face-o tu, care bineînţeles că mănânci o portocală autentică, de-un portocaliu perfect şi intens. În prezent numai tu eşti motivul pentru care dau importanţă faptului. Nu, nu mi-e uşor. Mi-e chiar greu să ştii. Şi tu se vede că te plictiseşti mănânci portocale perfecte şi autentice şi te gândeşti să-i trimiţi mesaj beţivului, care oricum bineînţeles că e într-o stare prea beată ca să ţi-l poată citi. Îmi întorci pe dos totul. Toată liniştea chinuită şi şubredă pe care abundenţa de zăpadă, sărbătorile, prietenii ori familia mi-au dat-o. Femeie nu fi proastă. Ori păstrează liniştea ori sună-mă şi zi-mi direct, băi omule eu mai vreau ceva de la tine, nu renunţa că nu te las. Nu, tu în schimb alegi calea de mijloc care bineînţeles că-i cea mai uşoară dar şi cea care nu are impact prea mare. Ce vrei de fapt? Te chinui să mă faci să mă simt prost şi să te regret? Şi să urlu în mijloc de noapte de decembrie: Ce prost sunt!!! Nu, Alexandro. Eu nu te regret, nici nu îmi regret prostia. Ea o fost, cu intensitatea ei ca atare, o avut o cauză şi-un efect. Sincer acum încă nu vreau nimic de la tine. Sunt eu, aşa cum tu degeaba te chinui să înelegi. Te chinui cică, te faci. Te joci. Încerci măcar. Păi dacă tot în prezent ai un grec de 15 ani lângă tine ar fi mai bine să te joci cu el. Poate are spirit ludic.
....Mă pui să mă folosesc de ultima modalitate de calmare pe care o am. Deci mă pui să scriu prostii. Prostii de care nu mai am chef. Nici scrise, nici trăite, nici nici. Te să mă laşi în prostiile mele. Nu-s nici iubitor, nici curajos, nici prea matur ori prea bărbat, ori prea cum vrei tu. Is un biet om care încearcă să-şi dea seama ce-i cu el. Şi tu nu mă ajuţi. Tu mă tulburi mai tare şi-mi bagi în cap tâmpenii sentimentale la care am ţinut ca un prost până fix înainte să te cunosc pe tine. Nu mai am nevoie de ele. Şi nu cred că nici tu de mine. Ţi-am fost prima iubire adevărată. Mă bucur sincer. Dar presupun c-ai observat că şi ţie ţi-o trecut din siropuri şi vise. Te-am demoralizat eu prea mult. Recunosc, am efectul ăsta asupra femeilor, de asta momentan nu am nevoie de ele. Vreau linişte, vreau să mă ridic din câcat, vreau să mă educ, să mă stimulez, să învăţ, să muncesc, vreau orice numai nu te vreau pe tine acum. Şi bineînţeles că tu auzi ori vezi că eu nu te vreau acum, o să te înfurii, poate ai să plângi, o să mă înjuri, şi o să încerci să uiţi cât mai repede de mine. Eu poate mâine, adică nu acum, o să îmi readuc aminte de tine şi am să-ţi zic sau nu că te vreau. Dar pentru tine n-o să mai conteze, pentru că rana va fi încă deschisă şi afirmaţiile mele probabile nu vor conta.
...Alexandro Ceornei eu nu m-am schimbat şi nici n-am fost altul la început. Acelaşi om pe care-l urăşti tu acum sunt. Poate doar că am început să fiu puţin mai tandru şi mai iubăreţ în ultimele săptămâni dar am renunţat brusc şi subit la acest prost obicei şi acum sunt un Andrei Popa autentic, fără modificări şi opţiuni alternative. De ce nu mai pot fi iubăreţ şi tandru? Nu pentru că m-am plictisit brusc de tine. Nu Alexandro eu nu încep o relaţie doar de fază, ori cât de fără viitor ar fi asta, dar m-ai dezamăgit profund, printr-un simplu mesaj, pe care nu-l iert, pentru a dovedit că eşti proastă, chiar mai mult, o proastă înfumurată, care deja se crede cu piciorul pus pe bărbat. Alexandro ştiu că tu nu te vrei călcată în picioare, dar să nu aştept să fiu eu ăla. am un orgoliu instincual, ţărănesc, prostesc, dar îl am, e al meu, şi nu vreau să mă lipsesc de el. Nici n-aş putea.
...Prin prostioara asta nu vreau să subliniez nimic, ci doar îmi exprim furia de moment şi vreau să-ţi prezint anumite trăsături ce fac parte din ceea ce până acum s-a numit "noi". Interpreteaz-o cum vrei, oricum o s-o faci, înţelege şi concluzionează de-asemenea după bunul plac. În rest zic că nu mai ninge, revul va fi un eşec şi lumea e plictisită.
...Noapte bună d-şoară Ceornei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu