Nu mă duc azi la pregătire. N-o să fac nimic oricum. Nu renunţ dar entuziasm nu mai am deloc. Am rămas în urmă. Ceilalţi sunt au progresat eu încă nu. Profesorul încă mă aşteaptă. Aşteaptă ca parazitul din mine să dea roade. Ce-i drept în ultima vreme n-am fost altceva decât un parazit. Cheltui bani. Asta îmi zice tata. Deci am un portret simplu, sunt cheltuitor. Nimic în rest. Nici o altă valoare, importanţă ori rost.
...Am motive să fiu deprimat ori pesimist acum, din cauză că reintru în programul meu săptămânal de a face mici prostii, de a fura, a minţi, a lenevi. Slab din nou. Dar nici arhitectura nu cred c-o să mă învioreze. N-am chef. Trebuie să dorm. trebuie să mă aerisesc făcând şi altceva în afară de schiţe. Măcar de ar fi ceva important. Is nişte kkturi de schiţe. Mă întreb. Dar renunţ să mai caut vreun răspuns. Şi deci mă plictisesc să tot mă întreb. Nimic. Doar nişte mici nervi latenţi. În rest un vid mare. Mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu