Nu mai am demult pretenţia că pot scrie ceva citibil. Nici nu ştiu dacă am avut vreodată egoismul si increderea că scriu bine nici măcar dacă am sau nu potenţial. Majoritatea încercărilor de literatură scrise le-am descosiderat, exagerând mereu lipsa de valoare a creaţiilor mele. Au fost unele care mi-au plăcut şi pe care le-am păstrat. Le recitesc ocazional şi îmi tot zic că am involuat nemaiavând puterea acum, de a scrie aşa ceva. Obiectiv analizând tot ce-am scris nu iese din tiparul ideilor şi motivelor adolescentine, deci valoare mare nu pot avea ci poate doar potenţial.
...Mă plâng des de faptul că nu am mai scris ceva demult. Şi tot dau vina pe lipsa de idei din creier, care refuză să producă. M-am plictisit să povestesc. Tot ce am putut scrie frumos ţinea de naraţiune. Is bun de basme. Atât. Şi mă enervez că nu mă apuc de piese de teatru ori măcar de nişte schiţe. Nu vreau să scriu ceva diferit ori cu idei mai evoluate pentru a fi apreciate critic. Vreau să scriu ceva ce n-am mai scris pentru ca apoi să-mi pot comenta singur creaţia. Şi dacă după mine va suna bine, atunci se va băga la colecţie şi se va reciti pentru tot parcursul vieţii şi îndeosebi la pensie.
...Şi totuşi mi-e frică şi n-am trebui să-mi fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu