...Putrezeam aseară foarte secsi la o masă în rynox încojurat de mult amici şi spunători de glume şi poveşti cu multe zâne şi printre altele am auzit povestea serviciilor turstice mai mult decât atrăgătoare din Tunisia. Trecând peste partea că în 360 euro îţi intră şi biletul de avion şi cazarea la 3 stele şi tot ce poţi adăposti în stomac pentru două săptămâni, am rămas fascinat când am auzit că tunisienii hamali care slujesc pe la hoteluri sunt foarte fericiţi dacă primesc bacşiş un dinar(echivalentul la 2,5 lei). Am rămas puţin îngândurat. Adică oamenii ăia sunt chiar aşa săraci încât cu o moneda mai mare şi mai strălucitoare pot face festin? Ori doar ştiu să preţuiască fiecare ban pe care îl primesc fie el mare sau mic. Mi-e greu să cred că sărăcia îi obligă pe tunisieni să fie slugi atât de lingătoare în fund. Deşi nu au bogăţii de subsol ori dezvoltare industrială, din agricultură(citrice, măsline) şi din turism teoretic şi-au creat un nivel de trai care pe hârtie e cât de cât mulţumitor, deşi e mai mic cu puţin decât al nostru. Aşadar ajung la concluzia că n-o fac din disperare materială ci din bunul simţ de a-şi face meseria cum trebuie. Presupun că dacă i-ai da unui bellboy tunisian 10 dinari ori mai mult nu i-ar accepta.
...Făcând comparaţie cu ceea ce se întâmplă pe plaiurile mioritice nu găseşti prea multe asemănări. În primul rând românii mai ales când vine vorba de bani sunt ca ţiganii. Sunt lacomi de bani, de a avea tot mai mulţi şi de-a putea merge la Kaufland să-şi umple până la refuz căruciorul. În hotelurile şi restaurantele noastre echivalentul dinarului în lei nu înseamnă nimic, chelnerii fiind cât de cât mulţumiţi doar când bacşişul lăsat valorează măcar cît nota. E trist că pentru 2,5 lei bacşiş aici nu-ţi mulţumeşte nimeni ci-ţi pregăteşte pe la spate o eventuală moarte şi-un lighean plin de flegme.
...Bun simţ sau un bloc cu 100 de etaje în Suceava e totuna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu