...Nu inteleg de ce toţi îmi spun să tac. Întreb chiar o atitudine activă nu poate rezolva chestiunea? Da...presupun că tăcerea este în acest moment o atitudine. Dar e una care demonstrează prea mult neputinţa şi limitarea unui om, şi introduce cauza de faţă în filozofie. Ironic că acum recitesc Ultima noapte...şi am ajuns să beau o bere imaginară cu Gheorghidiu încercând amândoi a găsi certitudinea. Mă îmbăt cu aluat frământat şi ajung să vomit un moment de bucurie de care sunt speriat. O ocazie ciudată în care mă lupt cu luciditatea, raţiunea şi logica socială, când deşi conştiint de mine, de situaţie, înţelegând tot, mă îndărătnicesc să mă resemnez, să accept ceva ce cade de bună voie din mine. Şi din păcate nu cade rahat, ci îmi cade un organ sau un întreg sistem de oase pe care n-o să vreau să le strâng apoi şi să le reactivez, din ciudă că nu eu le-am aruncat.
...Trădat încă o dată de mine, daltonist, orb cu vedenii, şi rocker surd...aleg...încerc...şi finalizez împăcarea cu eul.
Un comentariu:
eşti micuţ şi barba aia e de tine.
Trimiteți un comentariu