Sevrajul vămii se întinde leneș peste timpul alocat restanței. Și într-adevăr restanța vine grăbită dar serioasă, adunând nori mult prea negrii pentru studenția mea fragilă. Deci încep să mă gândesc să învăț...
...Mi-am înviat blogul din regretata lui comă și mă gândesc să-l reumplu cu prostioarele mele tipice. Dar înainte de toate mă tentează să mâzgâlesc o mică recapitulare a celor întâmplate:
- De stimata mea zi de naștere am băut pe Zamca din lipsă de imaginație financiară. O fost o tipică zi a lui Popa, în sensul că s-o băut bătrânește din obligație pentru gazdă. Gazda apoi o avut plăcerea de a cădea ca sacul de barabule prin râpi, și-a completat colecția de belituri, și-a pierdut geaca secsi dă firmă Loto iar în rest nu-mi amintesc nimic.
- Am mers la Iași și m-am chinuit să respir un aer copt ori fiert. Mi-am vizitat rudele și pe soră-mea. Am mers la Ciric și nu prea m-am bucurat de manele și de veșnicele nunți îngrămădite printre gunoaie. Locul e frumos dar oamenii îl sugrumă.
- Pe la jumătatea lui iulie m-o apucat stresul practicii. Am mers la Cluj unde mi-am făcut o idee în ceea ce înseamnă viața de om muncitor. Am observat acolo lucruri noi și interesante: se poate trezi la 7, se poate trăi cu un pachet la 3 zile, se poate rezista cu o bere la 2 zile. Dar luându-mă după faptul că încă nu mi-am terminat practica, ajung la concluzia că încă nu sunt pregătit ori deloc făcut pentru așa ceva. Am avut noroc de Nemo care mi-o ținut de urât și mi-am reamintit că bonzaiul rupe suflete. M-am înscris la a doua facultate, Istorie - Studii de securitate și oricât de nesigur sunt că mă voi ține calumea de ea, sunt măcar entuziasmat. Am plecat destul de împlinit din Cluj și am rămas până în momentul de față fără niciun chef să revin, deși voi fi nevoit.
- Ajuns în Suceava m-am apucat de făcut chestionare, pe care însă le-am lăsat unor oameni mai practici decât mine. Am mers la țară, am stat la țară, m-am deprimat la țară, n-am fumat la țară, am asudat la țară, nu mai vreau să plec la țară.
- M-o apucat cheful de Vamă și am apucat să merg în Vamă, asta bineînțeles după un sacrificiu de 3 zile la țară. Însă nu-mi vine să povestesc, imaginea încă mi-e prea proaspătă ca s-o despic. Pot zice că m-o impresionat oarecum atmosfera. De 2 de ani de zile lumea mi-o umplut urechile cu multe basme sadice la adresa Vamei. Eu am văzut în mare ceea ce-am lăsat acum doi ani doar cu ceva asfalt mai mult, lucru care nu m-o incomodat neapărat. Am prins un camping bun, la Nea Ilie (cel puțin așa am reținut eu că-l cheamă), nene simpatic în felul lui dobrogean de-a fi, dar cu-n umor mult prea subtil pentru urechile mele. Un exemplu de umor a la nea Ilie ar fi:
Nea Ilie:- Ooo dar ce cort mare și frumos aveți. Aici cumva o cameră e pentru fete și una pentru băieți nu?
Eu: Nu, nu neapărat o să stăm cum apucăm.
Nea Ilie:- Păi da, lasă că știu eu c-o să vă amestecați!
...Dar spre dezamăgirea lui Nea Ilie nu ne-am amestecat între noi. În mare am stat ca mămăligile în cur pe plaja cu promoționalul pet de Skol și-am admirat admirabilii vamaioți mai mult sau mai puțini spălați. Am consumat substanțe dubioase și am încercat să agăț domnișoare, chestie care fără nicio mirare nu prea mi-o mers. Am încercat eu să fiu cocălar cu o poloncă care sădea singurică pe plajă dar din păcate avansurile mele foarte bine puse la punct nu prea au rodit. Per total Vama n-o fost ceva de povestit la nepoți. O fost fain că era Vamă, și că erau jâdanii lângă mine. Și normal, ca după fiecare drog bun, sevrajul Vămii va continua destulă vreme...
...Acum, acum trebuie să învăț, să iau imposibilul 5 și să reînvăț să scriu, pentru că încă mă oftic să scriu nimicuri. Spor tuturor aflați în agonia curentă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu